CIUPEALĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi; ciupire. 2. Fig. Însușire (de obicei repetată) a unor sume de bani dintr-un fond străin, reprezentînd o valoare neînsemnată (ca să nu se observe sau ca să nu atragă sancțiuni grave). Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. ♦ Însușire a unor crîmpeie de idei din cărțile altora. V. plagiat. Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.