2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioántă (ISPIRESCU, L. 252) adj.

CIUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părți ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) și substantival (despre ființe) Care este lipsit de o parte a corpului; fără o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are părți rupte sau tăiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung

ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.

ciunta vtr [At: POMPILIU, B. 1007 / V: cionca, ~nca / Pzi: ciunt sau ~tez / E: ctm ciot + ciung + -a] (Reg) 1-9 A ciunti (1-9). 10 vt (Îvp; îe) A ~ zilele (sau viața, veacul) cuiva ori a ~ pe cineva A omorî.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.

cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.

cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciúntă, pl. ciúnte

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. sg. ciúntă, pl. ciúnte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUNT adj., s. ciung, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) câș. (Om ~; mână ~; un ~.)

CIUNT adj., s. ciung, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) cîș. (Om ~; mînă ~; un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. – Retezat, tăiat; ciung. ♦ (onom.) Ciunt, Ciuntu, nume de familie (51 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).

ciont1, cioántă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropșit, mutilat, amputat; ciunt, ciung, bont, cionc, ciomp, scurt de coadă. 2. tocit în vârf sau pe margini; știrbit, ciobit.

Intrare: ciunt
ciunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciunt
  • ciuntul
  • ciuntu‑
  • ciuntă
  • ciunta
plural
  • ciunți
  • ciunții
  • ciunte
  • ciuntele
genitiv-dativ singular
  • ciunt
  • ciuntului
  • ciunte
  • ciuntei
plural
  • ciunți
  • ciunților
  • ciunte
  • ciuntelor
vocativ singular
plural
ciont1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A43)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
  • ciontu‑
  • cioantă
  • cioanta
plural
  • cionți
  • cionții
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
  • cioante
  • cioantei
plural
  • cionți
  • cionților
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciunta
ciunta (1 -téz) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunta
  • ciuntare
  • ciuntat
  • ciuntatu‑
  • ciuntând
  • ciuntându‑
singular plural
  • ciuntea
  • ciuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuntez
(să)
  • ciuntez
  • ciuntam
  • ciuntai
  • ciuntasem
a II-a (tu)
  • ciuntezi
(să)
  • ciuntezi
  • ciuntai
  • ciuntași
  • ciuntaseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntea
(să)
  • ciunteze
  • ciunta
  • ciuntă
  • ciuntase
plural I (noi)
  • ciuntăm
(să)
  • ciuntăm
  • ciuntam
  • ciuntarăm
  • ciuntaserăm
  • ciuntasem
a II-a (voi)
  • ciuntați
(să)
  • ciuntați
  • ciuntați
  • ciuntarăți
  • ciuntaserăți
  • ciuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntea
(să)
  • ciunteze
  • ciuntau
  • ciunta
  • ciuntaseră
ciunta (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunta
  • ciuntare
  • ciuntat
  • ciuntatu‑
  • ciuntând
  • ciuntându‑
singular plural
  • ciuntă
  • ciuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciunt
(să)
  • ciunt
  • ciuntam
  • ciuntai
  • ciuntasem
a II-a (tu)
  • ciunți
(să)
  • ciunți
  • ciuntai
  • ciuntași
  • ciuntaseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntă
(să)
  • ciunte
  • ciunta
  • ciuntă
  • ciuntase
plural I (noi)
  • ciuntăm
(să)
  • ciuntăm
  • ciuntam
  • ciuntarăm
  • ciuntaserăm
  • ciuntasem
a II-a (voi)
  • ciuntați
(să)
  • ciuntați
  • ciuntați
  • ciuntarăți
  • ciuntaserăți
  • ciuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntă
(să)
  • ciunte
  • ciuntau
  • ciunta
  • ciuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciunt ciont adesea substantivat

  • 1. Ciung.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciung 2 exemple
    exemple
    • Cel dintîi care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. Împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre păr) Care a fost tuns scurt.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • figurat Fără voie, Sanda își dete cu mîna prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21.
        surse: DLRLC
  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • (și) substantivat Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciunta. EMINESCU, L. P. 148.
      surse: DLRLC
  • 3. regional (Despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze.
    exemple
    • Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376.
      surse: DLRLC

etimologie: