4 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ciungí [At: PANN, E. IV, 59/11 / E: (înv) cingí / Pzi: ~gésc / E: ciung] 1-6 vtr (D. oameni sau părți ale corpului) A (se) face ciung (2, 4, 5) Si: a (se) ciungări (1-6). 7-8 vtr (Pex; rar) A (se) răni. 9 vt A tăia coada unui cal Si: a ciungări (9). 10 vt A tăia urechile unui câine Si: a ciungări (10). 11-12 vtr (D. vite) A (-și) rupe coarnele. 13 vt (Pop) A tăia crengile unui copac. 14 vt (Pop) A tăia și jupui un arbore ca să se usuce. 15 vt (Nob) A arunca.

CIUNGÍ, ciungesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A reteza cuiva mâinile. 2. A curăța sau a dezgoli un copac de crengi. – Din ciung.

CIUNGÍ, ciungesc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza cuiva mâinile. 2. A curăța sau a dezgoli un copac de crengi. – Din ciung.

CIUNGÍ, ciungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la oameni) A face ciung, a mutila, a schilodi. 2. (Cu privire la copaci) A despuia de crengi. Nost-am, dragă, doi iubiți, Ca doi meri mîndri-nfloriți, La izvoare răsădiți. Dușmanii s-o sfătuit, Merișorii i-au ciungii Și pe noi ne-o despărțit. ȘEZ. I 289.

ciungí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciungésc, imperf. 3 sg. ciungeá; conj. prez. 3 să ciungeáscă

ciungí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciungésc, imperf. 3 sg. ciungeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciungeáscă

CIUNGÍ vb. a (se) schilodi.

CIUNGÍ vb. v. inela, secui.

ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / Pl: ~ngi, ~nge, (îvr) ~uri / E: it cionco] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braț. 3-4 smf, a (Persoană) cu un braț infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) sm (Îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fară vârf. 9 sm (rar) sm (Înv) Arbore pitic. 10 sm (Îrg; îs) Iască de ~ Iască de cea mai bună calitate.

CIUNG, -Ă, ciungi, -ge, adj. 1. (Despre mâini) Care a fost retezat; (despre oameni; adesea substantivat) care are o mână retezată; ciunt. 2. (Despre copaci) Cu crengile rupte sau tăiate. – Cf. it. cionco.

CIUNG, -Ă, ciungi, -ge, adj. 1. (Despre mâini) Care a fost retezat; (despre oameni; adesea substantivat) care are o mână retezată; ciunt. 2. (Despre copaci) Cu crengile rupte sau tăiate. – Cf. it. cionco.

CIUNG, -Ă, ciungi, -e, adj. (Despre mîini) Care a fost retezat (din umăr sau mai jos de umăr); (despre om, adesea determinat prin «de mînă») care are o mînă retezată. Pe unde-o mai fi Robu... cu mîna lui darnică și ciungă? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 337. O păpușă mică de porțelan, ciungă de o mînă, avea un aer de suferință. VLAHUȚĂ, O. A. III 155. Ciung nu sînt, olog nu sînt. PANN, P. V. II 88. ◊ (Despre copaci) Cu crengile rupte sau tăiate și cu frunzele căzute. (Substantivat) Cucuie cu peana sură! Mușca-ți-aș limba din gură... Mi-ai cîntat pe-un ciung înalt Tot a scîrbă și bănat. MARIAN, O. I 25.

ciung adj. m., pl. ciungi; f. ciúngă, pl. ciúnge

ciung adj. m., pl. ciungi; f. sg. ciúngă, pl. ciúnge

CIUNG adj., s. ciunt, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) câș. (Mână ~; om ~; un ~.)

ȘARPE-CIÚNG s. v. năpârcă, viperă.

ciung (ciúngă), adj.1. Fără un braț. – 2. Fără un corn. – 3. Cu crengile (uscate) tăiate. – Mr. ciungu, megl. ciung. Formație expresivă, comună multor limbi; cf. alb. tšunk „invalid”, it. cionco (la speranza cionca, Dante, I, IX, 18), mag. csonka „ciung”. Pentru sensul principal al rom., cf. calabr. mani-ciuncu „ciung”. Pentru formarea sa, cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 106; Meyer 442; Densusianu, Hlr., 231; Philippide, II, 707. La rîndul nostru, credem că ciung nu este altceva decît însăși rădăcina expresivă cioc, cu infixul nazal, ca în it. cioccociocno; ipoteză care pare a fi confirmată de existența lui cionc, adj. (tăiat, ciung, bont, tocit), pe care Cihac și DAR îl derivă din mag. csonka și a lui cioncă, s. f. (pipă), der. din cuvîntul anterior. Pe de altă parte, este greu de separat această rădăcină de cea a lui ciunt. Der. ciungi, vb. (a mutila, a tăia un braț; a tăia coarnele); ciungitură, s. f. (pădure cu copaci cu crengile tăiate); ciungări, vb. (a mutila); ciungar, s. m. (persoană care curăță copacii); ciungără, s. f. (oaie cu coarnele tăiate).

CIUNG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre mâini) Care a fost retezat; supus retezării; ciunt. 2) (despre plante) Care are părți rupte sau tăiate; ciunt. 3) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de o mână; fără o mână. /cf. it. cionco

ciung n. Mold. Tr. butuc, buturugă: parcă’s un ciung pârlit AL. [Sau cionc, termen înrudit cu it. cionco, ciung (primitiv: butuc]. ║ a. lipsit de o mână sau de un braț. [Lit. mutilat ca un trunchiu tăiat)].

cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ [!]): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.

Intrare: ciung
ciung adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciung ciungul ciungă ciunga
plural ciungi ciungii ciunge ciungele
genitiv-dativ singular ciung ciungului ciunge ciungei
plural ciungi ciungilor ciunge ciungelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciungi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciungi ciungire ciungit ciungind singular plural
ciungește ciungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciungesc (să) ciungesc ciungeam ciungii ciungisem
a II-a (tu) ciungești (să) ciungești ciungeai ciungiși ciungiseși
a III-a (el, ea) ciungește (să) ciungească ciungea ciungi ciungise
plural I (noi) ciungim (să) ciungim ciungeam ciungirăm ciungiserăm, ciungisem*
a II-a (voi) ciungiți (să) ciungiți ciungeați ciungirăți ciungiserăți, ciungiseți*
a III-a (ei, ele) ciungesc (să) ciungească ciungeau ciungi ciungiseră
Intrare: ciungă
ciungă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciungă ciunga
plural
genitiv-dativ singular ciungi ciungii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șarpe-ciung
șarpe-ciung substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șarpe-ciung șarpele-ciung
plural șerpi-ciungi șerpii-ciungi
genitiv-dativ singular șarpe-ciung șarpelui-ciung
plural șerpi-ciungi șerpilor-ciungi
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)