2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciufulire sf [At: DICȚ. / Pl: ~ri / E: ciufuli] 1 Zbârlire a părului sau a bărbii cuiva. 2 Tras de păr. 3 (Pex) Bătaie dată cuiva.

CIUFULÍRE, ciufuliri, s. f. Acțiunea de a ciufuli.V. ciufuli.

CIUFULÍRE, ciufuliri, s. f. Acțiunea de a ciufuli.V. ciufuli.

ciufuli vt [At: MARIAN, O. I, 232 / Pzi: ~lésc / E: ciuf] 1 A zbârli părul sau barba cuiva. 2 A trage de păr pe cineva. 3 (Pex) A bate pe cineva (trăgându-l de păr). 4 A ciufului.

CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr). – Din ciuf.

CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr). – Din ciuf.

CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la păr sau barbă) A pune în dezordine, a zbîrli. Dau fuga la gavanoșelul cu pomadă, vîr degetele în el, întind în palmă unsoarea și-mi ciufulesc, îmi ridic vîlvoi într-o clipă tot părul din cap. SADOVEANU, M. 194. ◊ A trage de păr. Leanca a ciufulit-o și i-a tras o palmă. PAS, Z. I 185. 2. A-și bate joc de cineva, a lua peste picior. Nu trebuie să ne lăsăm... să lăsăm legea ciufulită. CAMILAR, N. II 293. Oamenii de pe-aici... întocmesc și ei obști. Nu vă lăsați ciufuliți! CAMILAR, T. 42.

A CIUFULÍ ~ésc tranz. 1) (părul) A face vâlvoi; a zbârli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului; a zbârli. 3) rar (persoane) A bate trăgând de păr; a părui; a flocăi. /Din ciuf

ciufulì v. 1. a trage de ciuf sau de păr; 2. a se lua de păr, a se încăiera; 3. Tr. (Mold. ciufuluì) a-și bate joc, a batjocori: vreme-i să ne ciufulim POP.

cĭufulésc v. tr. (ung. csúfúlni, a se urîți, d. csúf, urît; csúfolni, a lua în rîs. V. cĭuf 3). Zbîrlesc, stric peptănătura. Fam. Trag de păr, tîrnîĭ. V. refl. Te-aĭ cĭufulit, ți s’a cĭufulit păru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciufulíre s. f., g.-d. art. ciufulírii

ciufulíre s. f., g.-d. art. ciufulírii; pl. ciufulíri

ciufulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 să ciufuleáscă

ciufulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciufuleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUFULÍRE s. zbârlire. (~ părului.)

CIUFULIRE s. zbîrlire. (~ părului.)

CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. și fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (Ban., prin Transilv. și Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)

CIUFULÍ vb. v. batjocori, ridiculiza, zeflemisi.

ciufuli vb. v. BATJOCORI. RIDICULIZA. ZEFLEMISI.

CIUFULI vb. 1. a (se) zbîrli, (pop. si fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (Ban., prin Transilv. și Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciufulí, ciufulesc, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A se părui. 2. A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria, 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” (DEX, MDA).

ciufulí, ciufulesc, vb. intranz. – A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” > ciufuli „a se părui”, contaminat cu magh. csúfolni „a ridiculiza, a înșela”.

arată toate definițiile

Intrare: ciufulire
ciufulire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufulire
  • ciufulirea
plural
  • ciufuliri
  • ciufulirile
genitiv-dativ singular
  • ciufuliri
  • ciufulirii
plural
  • ciufuliri
  • ciufulirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciufuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciufuli
  • ciufulire
  • ciufulit
  • ciufulitu‑
  • ciufulind
  • ciufulindu‑
singular plural
  • ciufulește
  • ciufuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciufulesc
(să)
  • ciufulesc
  • ciufuleam
  • ciufulii
  • ciufulisem
a II-a (tu)
  • ciufulești
(să)
  • ciufulești
  • ciufuleai
  • ciufuliși
  • ciufuliseși
a III-a (el, ea)
  • ciufulește
(să)
  • ciufulească
  • ciufulea
  • ciufuli
  • ciufulise
plural I (noi)
  • ciufulim
(să)
  • ciufulim
  • ciufuleam
  • ciufulirăm
  • ciufuliserăm
  • ciufulisem
a II-a (voi)
  • ciufuliți
(să)
  • ciufuliți
  • ciufuleați
  • ciufulirăți
  • ciufuliserăți
  • ciufuliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciufulesc
(să)
  • ciufulească
  • ciufuleau
  • ciufuli
  • ciufuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciufulire

  • 1. Acțiunea de a ciufuli.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: zbârlire

etimologie:

  • vezi ciufuli
    surse: DEX '98 DEX '09

ciufuli

  • 1. A zbârli părul sau barba cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbârli un exemplu
    exemple
    • Dau fuga la gavanoșelul cu pomadă, vîr degetele în el, întind în palmă unsoarea și-mi ciufulesc, îmi ridic vîlvoi într-o clipă tot părul din cap. SADOVEANU, M. 194.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A trage de păr pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flocăi părui un exemplu
      exemple
      • Leanca a ciufulit-o și i-a tras o palmă. PAS, Z. I 185.
        surse: DLRLC
  • 2. A-și bate joc de cineva, a lua peste picior.
    exemple
    • Nu trebuie să ne lăsăm... să lăsăm legea ciufulită. CAMILAR, N. II 293.
      surse: DLRLC
    • Oamenii de pe-aici... întocmesc și ei obști. Nu vă lăsați ciufuliți! CAMILAR, T. 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ciuf
    surse: DEX '09 DEX '98