opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

CIUCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata). – Et. nec.

CIUCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata). – Et. nec.

ciuciure sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Planta erbacee Campanula glomerata, acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre, îngrămădite la vârful tulpinei.

CIUCIURE sm. 🌿 Plantă ierboasă, acoperită cu peri moi suri, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata) (🖼 1228) [ung. csucsor].

CIUCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata).

CIUCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.

CIUCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.

ciucior sn vz ciuciur

ciuciur sn [At: CONV. LIT. XLIV, 1003 / V: ciucior / A: ciuciur / Pl: ~e / E: ns Cf bg чучуль] (Reg) 1 Jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână Si: (reg) ciuciurău. 2 Țeavă de scurgere. 3 Buză a ibricului sau a altui vas.

CIUCIUR sbst. Ulucul, jgheabul pe care se scurge apa dintr’un izvor: luau apă în gură din bote și, făcînd gura ~, se clăteau pe mîini (D.-ZAMF.) [bg.].

CIUCIUREU (pl. -rec) sn. Bucov. (LIUB.) = CIUCIUR.

cĭucĭúr n., pl. urĭ și e (bg. čučur, izvor, canelă, čučurkam, curg încet, mă scurg, čurkam, curg țîrîit, čurulikam, țîrîĭ, ciripesc; ung. csücs, cĭucĭur; toate imit., ca și rom. cĭuruĭ, țîrîĭ ș. a. Bern 1, 131). Botu unuĭ ibric, uneĭ cănĭ. Canal de lemn pin care se scurge apa curgînd pin aer. – În Olt. țuțur.

Ortografice DOOM

ciuciure (plantă) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri

ciuciure (plantă) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri

ciuciure (bot.) s. m., art. ciuciurele; pl. ciuciuri

ciuciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciuciure

ciuciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciuciure

ciuciur (izvor cu jgheab) s. n., pl. ciuciure

Sinonime

CIUCIURE s. (BOT.; Campanula glomerata) (Bucov.) clopoței (pl.).

CIUCIURE s. (BOT.; Campanula glomerata) (Bucov.) clopoței (pl.).

CIUCIUR s. v. ciuroi, șipot.

ciuciur s. v. CIUROI. ȘIPOT.

Intrare: ciuciure
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciure
  • ciuciurele
plural
  • ciuciuri
  • ciuciurii
genitiv-dativ singular
  • ciuciure
  • ciuciurelui
plural
  • ciuciuri
  • ciuciurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ciuciur
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciur
  • ciuciurul
  • ciuciuru‑
plural
  • ciuciure
  • ciuciurele
genitiv-dativ singular
  • ciuciur
  • ciuciurului
plural
  • ciuciure
  • ciuciurelor
vocativ singular —
plural —
ciucior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciuciure, ciuciurisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata). DEX '09 DEX '98
    sinonime: clopoțel
etimologie:

ciuciur, ciuciuresubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.