2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciúciure sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Planta erbacee Campanula glomerata, acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre, îngrămădite la vârful tulpinei.

CIÚCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata).Et. nec.

CIÚCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata).Et. nec.

ciúciur sn [At: CONV. LIT. XLIV, 1003 / V: ciuciór / A: ciuciúr / Pl: ~e / E: ns Cf bg чучуль] (Reg) 1 Jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână Si: (reg) ciuciurău. 2 Țeavă de scurgere. 3 Buză a ibricului sau a altui vas.

CIÚCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.

CIÚCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.

cĭucĭúr n., pl. urĭ și e (bg. čučur, izvor, canelă, čučurkam, curg încet, mă scurg, čurkam, curg țîrîit, čurulikam, țîrîĭ, ciripesc; ung. csücs, cĭucĭur; toate imit., ca și rom. cĭuruĭ, țîrîĭ ș. a. Bern 1, 131). Botu unuĭ ibric, uneĭ cănĭ. Canal de lemn pin care se scurge apa curgînd pin aer. – În Olt. țuțur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciúciure (plantă) s. m., art. ciúciurele; pl. ciúciuri

ciúciure (bot.) s. m., art. ciúciurele; pl. ciúciuri

ciúciur (jgheab) (rar) s. n., pl. ciúciure

ciúciur (izvor cu jgheab) s. n., pl. ciúciure


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIÚCIURE s. (BOT.; Campanula glomerata) (Bucov.) clopoței (pl.).

CIUCIURE s. (BOT.; Campanula glomerata) (Bucov.) clopoței (pl.).

CIÚCIUR s. v. ciuroi, șipot.

Intrare: ciuciure
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciure
  • ciuciurele
plural
  • ciuciuri
  • ciuciurii
genitiv-dativ singular
  • ciuciure
  • ciuciurelui
plural
  • ciuciuri
  • ciuciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuciur
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciur
  • ciuciurul
  • ciuciuru‑
plural
  • ciuciure
  • ciuciurele
genitiv-dativ singular
  • ciuciur
  • ciuciurului
plural
  • ciuciure
  • ciuciurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciuciure Campanula

  • 1. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: clopoțel

etimologie:

ciuciur

etimologie: