ciuciulíre¹ sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ciuciuli¹] (Reg) 1 Sucire. 2 Zbârcire. 3 Ghemuire.

ciuciulíre² sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ciuciuli²] (Reg) Ciulire.

ciuciulíre³ sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: ciuciuli⁴] (Pfm) Udare până la piele.

ciuciulíre⁴ sf vz ciugulire

ciuciulí¹ vr [At: PAMFILE, A. R. 92 / V: ciociolí / Pzi: ~lésc / E: ns cf mg csüscülni] (Reg) 1 A se suci. 2 A se zbârci. 3 A se ghemui (pentru a nu fi văzut) Si: (reg) ciuciumi (3). 4 (D. găini) A se scălda în țărână Si: (reg) ciuciumi (4).

ciuciuli² vt [At: DA / V: ~celá, ~celí, ~lá / Pzi: ~lésc / E: nct] (Reg) A ciuli.

ciuciulí³ vtr [At: MDA ms / Pzi: ~lésc / E: ciuciulete] 1-2 (Pfm) A (se) uda până la piele Si: a (se) face ciuciulete (5-6).

ciuciulí⁴ vt vz ciuguli

CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.

CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.

CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se strînge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se stîrci, a se chirci. Mă țin cu mîinile de coamă, mă ciuciulesc. STANCU, D. 249.

!ciuciulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ciuciuléște, imperf. 3 sg. se ciuciuleá; conj. prez. 3 să se ciuciuleáscă

ciuciulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuciulésc, imperf. 3 sg. ciuciuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciuciuleáscă

CIUCIULÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.

A SE CIUCIULÍ mă ~ésc intranz. pop. A se face ciuciulete; a se strânge ghem; a se ghemui; a se chirci. /<cf. ung. csücsülni

cĭucĭulésc (mă) v. refl. (cp. cu cĭucesc 1 și cu ung. csucsulni, a dormita). Mold. Mă răsucesc de secetă, vorbind de frunze (V. cĭulesc). Munt. vest. Mă pitulez. (V. cĭurcĭulit).

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

ciuciuli vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.

ciuciulí, ciuciulesc, vb. ref. – (reg.) A se ghemui, a se strânge. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește” (Scriban, DEX. MDA).