2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOCĂLẮU, ciocălăi, s. m. (Reg.) Ciocan3. – Din magh. csukló.

CIOCĂLẮU, ciocălăi, s. m. (Reg.) Ciocan3. – Din magh. csukló.

ciocălắu sm [At: DRĂGHICI, R. 143/17 / V: (reg) ciu~ sn / Pl: ~ắi / E: srb čokov, mg csukló, bg чекутка] (Mol) 1 Știulete de porumb curățat de boabe. 2 Partea de jos a cotorului cu rădăcina rămasă pe câmp, după ce s-a tăiat porumbul Si: cocean, ciocan, ciuclej, tuleaun. 3 (Lpl) Ciupercă otrăvitoare. 4 (Reg) Ciucure. 5 (Art) Joc țărănesc. 6 Melodia după care se execută ciocălăul (5).

CIOCĂLẮU, ciocălăi, s. m. (Regional) Cocean, ciocan1. Zvîrli peste jar găteje și ciocălăi de porumb, scormonindu-l. Flacăra izbucni vioaie. V. ROM. octombrie 1951, 139. O broșură învățătoare meșteșugului de a face zahar din ciocălăi de cucuruzi. NEGRUZZI, S. I 3. – Variantă: ciucălău (CAMILAR, N. I 366) s. m.

CIOCĂLẮU ~i m. reg. Știulete cu sau fără boabe. /<ung. csukló

ciocălău n. Mold. 1. coceanul ștuletelui de porumb: ciocălăi de cucuruz NEGR.; 2. pl. rădăcinile cocenilor rămași pe câmp. [Dintr’un primitiv cioc, trunchiu (= it. ciocco); în privința sensului, cf. fr. trognon, cocean, în raport cu trogne, trunchiu].

cĭocălắŭ m. (ung. csukló, vîrf de frunză, rudă cu sîrb. čókov, cĭocălăŭ, cu rom. cĭoc, cĭocan, cĭoclej, țiclăŭ, țaclă ș. a. V. Bern. 1, 159). Mold. Cocean de porumb, ștulete fără grăunțe. – În nord. și cĭucălău (Sadov. VR. 1911, 3, 324 și 328). și cĭucalăŭ.

cĭucălắŭ și -alắŭ, V. cĭocălăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciocălău s. m., art. ciocălăul; pl. ciocălăi, art. ciocălăii

ciocălău s. m., art. ciocălăul; pl. ciocălăi, art. ciocălăii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOCĂLĂU s. v. cocean, știulete.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciocălắu (ciocălắi), s. m.1. Știulete de porumb curățat de boabe. – 2. Tulpină de porumb. – 3. Con de pin. – 4. (Trans.) Ciucure. – Var. ciucălău. Creație expresivă, pe baza lui cioc, cioacă, cu suf. -lău. Pentru sens, cf. ciocan „con” și „știulete de porumb”, ca și sb. čokov „cocean” (cf. Cihac, II, 53; Schuchardt, ZRPh., XV, 106), mag. csukló „vîrful frunzei” (Scriban, Arhiva, 1912), a cărui asemănare se explică fără îndoială prin izvorul expresiv comun. – Der. înciocăla, vb. (a aranja, a potrivi), probabil plecîndu-se de la ideea de „a începe să se formeze coceanul” (după Lacea, Dacor., V, 744, din săs. Tschachel „verigă”, soluție puțin probabilă); desciocăla (var. deciocăla), vb. (a desface; a curăța de boabe, a scoate păstăi), pe care Bogrea, Dacor., IV, 809, îl derivă greșit din tc. çokal „carapace.”

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciocălău, ciocălăi, s.m. (reg.) 1. știulete (de porumb, cu boabe), drugă, drăgălău, cotolan, chică. 2. partea de jos a strujanului de porumb cu rădăcina rămasă în pământ, după ce a fost tăiat porumbul; cocean, ciocan, cioclej, tulean. 3. con de brad. 4. ciupercă veninoasă. 5. ciucure, cănac.

ciucalắu, ciucalăi, (ciucălău), s.m. – (reg.) 1. Știulete de porumb; cocean. 2. Ciucure, împletitură din lână, franjuri (Lenghel, 1979). 3. Apelativ vulgar, cu sensul de „penis”. – Din magh. csukló „articulație; încheietura mâinii” (Scriban, MDA), srb. čokov (MDA).

ciucălắu, s. m. – v. ciucalău.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciocălău, ciocălăi s. m. (vulg.) pervers care practică felația sau cuniliția.

ciucălău, ciucălăi s. m. (vulg.) penis.

Intrare: ciocălău
ciocălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocălău
  • ciocălăul
  • ciocălău‑
plural
  • ciocălăi
  • ciocălăii
genitiv-dativ singular
  • ciocălău
  • ciocălăului
plural
  • ciocălăi
  • ciocălăilor
vocativ singular
plural
ciucălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciucălău
  • ciucălăul
  • ciucălău‑
plural
  • ciucălăi
  • ciucălăii
genitiv-dativ singular
  • ciucălău
  • ciucălăului
plural
  • ciucălăi
  • ciucălăilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciucalău
ciucalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciocălău, ciocălăisubstantiv masculin

  • 1. regional Ciocan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zvîrli peste jar găteje și ciocălăi de porumb, scormonindu-l. Flacăra izbucni vioaie. V. ROM. octombrie 1951, 139. DLRLC
    • format_quote O broșură învățătoare meșteșugului de a face zahar din ciocălăi de cucuruzi. NEGRUZZI, S. I 3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.