opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

CIUBUCAR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar.

CIUBUCAR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar.

ciubucar [At: DAMÉ, T. 104 / Pl: ~e sm, ~i sn / E: ciubuc + -ar] 1 sn (Reg) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubuce (9). 2 sm (Înv) Fabricant de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (2). 3 sm (Înv) Negustor de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (3). 4 sm (Fig; pfm) Persoană care umblă după ciubucuri (13).

ciubucări vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: ciubucar] 1 (Fig; pfm) A trăi din ciubucuri (13). 2 (Fig; pfm) A obține de la cineva bacșișuri.

CIUBUCAR1, ciubucari, s. m. (Familiar) Șperțar.

CIUBUCAR2, ciubucari, s. m. (Fam.) Șperțar.- Din ciubuc + suf. -ar.

CIUBUCAR2 ~i m. pop. Persoană care caută ciubucuri; șperțar. /cubuc + suf. ~ar

Ortografice DOOM

ciubucar1 (persoană) (fam.) s. m., pl. ciubucari

ciubucar1 (persoană) (fam.) s. m., pl. ciubucari

ciubucar (persoană) s. m., pl. ciubucari

Sinonime

CIUBUCAR s. v. șperțar.

CIUBUCAR s. 1. (TEHN.) ciubuc, lambar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ este o unealtă de zidărie.) 2.* (fam. și peior.) șperțar.

Intrare: ciubucar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubucar
  • ciubucarul
  • ciubucaru‑
plural
  • ciubucari
  • ciubucarii
genitiv-dativ singular
  • ciubucar
  • ciubucarului
plural
  • ciubucari
  • ciubucarilor
vocativ singular
  • ciubucarule
  • ciubucare
plural
  • ciubucarilor
Intrare: ciubucări
ciubucări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciubucar, ciubucarisubstantiv masculin

etimologie:
  • Ciubuc + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.