opțiuni
  • info

9 definiții pentru ciubucar (persoană)

Explicative DEX

CIUBUCAR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar.

CIUBUCAR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar.

ciubucar [At: DAMÉ, T. 104 / Pl: ~e sm, ~i sn / E: ciubuc + -ar] 1 sn (Reg) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubuce (9). 2 sm (Înv) Fabricant de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (2). 3 sm (Înv) Negustor de ciubuce (3) Si: (înv) ciubucciu (3). 4 sm (Fig; pfm) Persoană care umblă după ciubucuri (13).

CIUBUCAR1, ciubucari, s. m. (Familiar) Șperțar.

CIUBUCAR2 ~i m. pop. Persoană care caută ciubucuri; șperțar. /cubuc + suf. ~ar

Ortografice DOOM

ciubucar1 (persoană) (fam.) s. m., pl. ciubucari

ciubucar1 (persoană) (fam.) s. m., pl. ciubucari

ciubucar (persoană) s. m., pl. ciubucari

Sinonime

CIUBUCAR s. v. șperțar.

CIUBUCAR s. 1. (TEHN.) ciubuc, lambar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ este o unealtă de zidărie.) 2.* (fam. și peior.) șperțar.

Intrare: ciubucar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubucar
  • ciubucarul
  • ciubucaru‑
plural
  • ciubucari
  • ciubucarii
genitiv-dativ singular
  • ciubucar
  • ciubucarului
plural
  • ciubucari
  • ciubucarilor
vocativ singular
  • ciubucarule
  • ciubucare
plural
  • ciubucarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciubucar, ciubucarisubstantiv masculin

etimologie:
  • Ciubuc + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ciubucar”

Visit YouGlish.com