10 definiții pentru șperțar

Explicative DEX

ȘPERȚAR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.

ȘPERȚAR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.

șperțar, ~ă smf [At: IORDAN, STIL. 373 / Pl: ~i, ~e / E: șperț + -ar] (Fam) Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț (1) Vz (fam) șpagagiu.

ȘPERȚAR, șperțari, s. m. Persoană care primește în mod obișnuit șperț, pentru a face servicii ilegale.

ȘPERȚAR ~i m. pop. Persoană care ia sau care dă șperț; ciubucar. /șperț + suf. ~ar

șperțár, -ă s. Acela care primește șperț.

Ortografice DOOM

șperțar (fam.) s. m., pl. șperțari

șperțar (fam.) s. m., pl. șperțari

șperțar s. m., pl. șperțari

Sinonime

ȘPERȚAR s. (fam. și peior.) ciubucar.

*ȘPERȚAR s. (fam. și peior.) ciubucar.

Intrare: șperțar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șperțar
  • șperțarul
  • șperțaru‑
plural
  • șperțari
  • șperțarii
genitiv-dativ singular
  • șperțar
  • șperțarului
plural
  • șperțari
  • șperțarilor
vocativ singular
  • șperțarule
  • șperțare
plural
  • șperțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șperțar, șperțarisubstantiv masculin
șperța, șperțaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciubucar
etimologie:
  • Șperț + -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.