opțiuni
  • info

10 definiții pentru șperțar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPERȚAR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.

ȘPERȚAR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.

șperțar, ~ă smf [At: IORDAN, STIL. 373 / Pl: ~i, ~e / E: șperț + -ar] (Fam) Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț (1) Vz (fam) șpagagiu.

ȘPERȚAR, șperțari, s. m. Persoană care primește în mod obișnuit șperț, pentru a face servicii ilegale.

ȘPERȚAR ~i m. pop. Persoană care ia sau care dă șperț; ciubucar. /șperț + suf. ~ar

șperțár, -ă s. Acela care primește șperț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șperțar (fam.) s. m., pl. șperțari

șperțar (fam.) s. m., pl. șperțari

șperțar s. m., pl. șperțari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘPERȚAR s. (fam. și peior.) ciubucar.

*ȘPERȚAR s. (fam. și peior.) ciubucar.

Intrare: șperțar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șperțar
  • șperțarul
  • șperțaru‑
plural
  • șperțari
  • șperțarii
genitiv-dativ singular
  • șperțar
  • șperțarului
plural
  • șperțari
  • șperțarilor
vocativ singular
  • șperțarule
  • șperțare
plural
  • șperțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șperțar, șperțarisubstantiv masculin
șperțară, șperțaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciubucar
etimologie:
  • Șperț + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.