cititor, ~oare [At: CORESI, EV. 167/12 / V: (pop) cetitór, (înv) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: citi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care citește Vz lector, (îvr) citeț (1-2). 3 smf (Îs) ~ în stele Astrolog. 4 sn (Îs) ~ de cartele Dispozitiv periferic ce permite introducerea informației de pe o cartelă (perforată) într-un sistem de prelucrare automată a datelor. 5 sm (Îs) ~ de contor Persoană care citește și înregistrează consumul de electricitate, gaze, apă (și încasează sumele datorate pentru consumul acestor utilități).

CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea adjectival) Persoană care citește. 2. (În sintagma) Cititor în stele = astrolog. 3. (Inform.; în sintagma) Cititor de cartele = periferic al unui calculator care permite operația de citire; lector. [Var.: (pop.) cetitór, -oare s. m. și f.] – Citi + suf. -tor.

CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea adjectival) Persoană care citește. 2. (În sintagma) Cititor în stele = astrolog. 3. (Inform.; în sintagma) Cititor de cartele = dispozitiv periferic care permite introducerea informației după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; lector. [Var.: (pop.) cetitór, -oare s. m. și f.] – Citi + suf. -tor.^[1]

CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care citește. Au avut loc o serie de întilniri între scriitori și cititorii operelor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 290, 3/1. ◊ (Adjectival) Publicul cititor. 2. (Adesea determinat prin «de stele», «în stele» sau «de zodii») Astrolog. Chemă un cititor de stele, să-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda. ISPIRESCU, L. 394. Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese: Feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. EMINESCU, O. I 85. 3. Funcționar al unei întreprinderi de electricitate care citește indicațiile de la contoarele electrice ale abonaților. – Variantă: cetitór, -oáre (NEGRUZZI, S. I 43) s. m. și f.

cititór-încasatór s. m. Lucrător care citește contorul și încasează factura ◊ „Într-una din serile trecute, G. M., cititor-încasator la exploatarea energo-energetică Botoșani, se întorcea de la serviciu spre casă.” Sc. 19 XII 72 p. 2. ◊ „L.C. era [...] cititor-încasator la Întreprinderea de rețele electrice Maramureș.” Sc. 19 III 74 p. 2 (din cititor + încasator)

CITITÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care citește. Public ~. /a citi + suf. ~tor

CITITÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care citește. Rubrica ~orilor. ◊ ~ în (sau de) stele (~ de zodii) persoană care practică astrologia; astrolog; zodier. /a citi + suf. ~tor

cititor m. cel ce citește; cititor de stele, astrolog: chemă un cititor de stele să-i spuie ce-i pricina de-i merg lucrurile anapoda ISP. (v. filozof).

cititoáre s. f., g.-d. art. cititoárei; pl. cititoáre

cititoáre s. f., g.-d. art. cititoárei, pl. cititoáre

cititór s. m., pl. cititóri

cititór s. m., pl. cititóri

CITITÓR s. (rar) lector, (înv.) citeț. (~ al unei cărți.)

CITITOR s. (rar) lector, (înv.) citeț. (~ al unei cărți.)

cititor, -oare, cititori, -oare s. m., s. f. bețiv.