cit² sn [At: TARIF (1761), ap. ȘIO / V: (reg) ciut / Pl: ~uri / E: tc cit¹] (Înv) 1 Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. 2 (Îs) ~tocatCit² (1) de o calitate foarte bună. 3 Amici.

cit¹ i [At: BARCIANU / E: nct] (îrg) Exprimă un îndemn la tăcere Si: pst!, st!

cit⁴, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 363/7 / Pl: ~ciți, ~e / E: srb čit] (Iuz) 1 Întreg. 2 Adevărat.

-cit⁵ vz cito-

cit³ sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc çit²] (Reg) Iesle de nuiele.

CIT, (2) cituri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. 2. Sortiment de cit (1). – Din tc. čit.

CIT, cituri, s. n. (Înv. și reg.) Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. – Din tc. čit.

CIT s. n. (Munt. și mai ales Mold.; învechit în celelalte regiuni) Material ieftin de bumbac, înflorat și apretat. V. stambă. Sub cap îi vîrî cultucul cel mic de cit lustruit. HOGAȘ, M. N. 149. Își prinse în ace perdelele de cit de la ferestre. MACEDONSKI, O. III 52.

-CIT v. cito-.

CIT ~uri n. pop. 1) Țesătură subțire de bumbac, cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară și a lenjeriei de pat; stambă. Haine de ~. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. çit

cit n. stambă lustruită și înflorată (cu care azi se îmbracă scaunele și saltelele): perne îmbrăcate cu cit FIL. [Turc. ČIT].

1) cit n., pl. urĭ (turc. čit, un fel de cit d. bengalicu chits, cit; ngr. tsita, ung. csit, germ. zitz, sp. chite, pg. chita). Mold. Stambă (pînză). V. alastincă.

2) cit n., pl. urĭ (turc. čit, îngrăditură). Ĭal. Ĭesle de nuĭele în curte.

ciut² sn vz cit

-CÍT(Ă) elem. cito-.

cit (înv., reg.) s. n., (sorturi) pl. cíturi

cit s. n., (sorturi) pl. cíturi

CIT s. v. stambă.

cit s. v. STAMBĂ.

cit (cíturi), s. n. – Indian, țesătură de bumbac. Tc. çit (Cihac, II, 567; Șeineanu, II, 136; Lokotsch 428; Ronzevalle 79). – Der. citarea, s. f. (indian, țesătură), din tc. çetare.