15 definiții pentru cit (subst.)

cit2 sn [At: TARIF (1761), ap. ȘIO / V: (reg) ciut / Pl: ~uri / E: tc cit1] (Înv) 1 Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. 2 (Îs) ~tocatCit2 (1) de o calitate foarte bună. 3 Amici.

cit3 sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc çit2] (Reg) Iesle de nuiele.

cit4, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 363/7 / Pl: ciți, ~e / E: srb čit] (Iuz) 1 întreg. 2 Adevărat.

CIT, (2) cituri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. 2. Sortiment de cit (1). – Din tc. čit.

CIT, cituri, s. n. (Înv. și reg.) Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. – Din tc. čit.

CIT s. n. (Munt. și mai ales Mold.; învechit în celelalte regiuni) Material ieftin de bumbac, înflorat și apretat. V. stambă. Sub cap îi vîrî cultucul cel mic de cit lustruit. HOGAȘ, M. N. 149. Își prinse în ace perdelele de cit de la ferestre. MACEDONSKI, O. III 52.

cit (înv., reg.) s. n., (sorturi) pl. cíturi

cit s. n., (sorturi) pl. cíturi

cit (cíturi), s. n. – Indian, țesătură de bumbac. Tc. çit (Cihac, II, 567; Șeineanu, II, 136; Lokotsch 428; Ronzevalle 79). – Der. citarea, s. f. (indian, țesătură), din tc. çetare.

CIT ~uri n. pop. 1) Țesătură subțire de bumbac, cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară și a lenjeriei de pat; stambă. Haine de ~. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. çit

cit n. stambă lustruită și înflorată (cu care azi se îmbracă scaunele și saltelele): perne îmbrăcate cu cit FIL. [Turc. ČIT].

1) cit n., pl. urĭ (turc. čit, un fel de cit d. bengalicu chits, cit; ngr. tsita, ung. csit, germ. zitz, sp. chite, pg. chita). Mold. Stambă (pînză). V. alastincă.

2) cit n., pl. urĭ (turc. čit, îngrăditură). Ĭal. Ĭesle de nuĭele în curte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cit (subst.)
cit (subst.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cit citul
plural cituri citurile
genitiv-dativ singular cit citului
plural cituri citurilor
vocativ singular
plural