cístic², ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cystique] 1-2 Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare. 3-4 Referitor la vezica urinară sau la vezica biliară. 5 (Îs) Canal ~ Canal care conduce secreția din vezica biliară în canalul coledoc.

cistíc¹ sn [At: ANTIPA, P. / Pl: ~uri / E: ucr чиcтик] (Reg) Plasă de prins pește.

CÍSTIC, -Ă, cistici, -ce, adj. Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare, privitor la vezica urinară sau la vezica biliară. – Din fr. cystique.

CÍSTIC, -Ă, cistici, -ce, adj. Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare, privitor la vezica urinară sau la vezica biliară. Canal biliar = canal care conduce secreția biliară din vezica biliară în canalul coledoc. – Din fr. cystique.

cístic adj. m., pl. cístici; f. cístică, pl. cístice

cístic adj. m., pl. cístici; f. sg. cístică, pl. cístice

CÍSTIC, -Ă adj. (Med.) Referitor la vezica urinară sau la vezica biliară. [< fr. cystique].

CÍSTIC¹, -Ă adj. (med.) referitor la vezica biliară sau urinară. ♦ canal ~ = canal care leagă vezica biliar de canalul coledoc. (< fr. cystique)

cistíc (cístice), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. Sl., cf. sb. čestar, rut. čistak, cu același sens; lipsește veriga imediată. Aceeași origine în cistină, s. f. (Dobr., vîrșă), cf. bg. čistina, găstina „grosime”.

cistíc, cistícuri, s.n. (reg.) plasă de prins pește.

*cístic, -ă adj. (lat. medical cýstikus, d. vgr. kýstis, beșică, beșica fĭeriĭ). Anat. Relativ la beșică.

CISTIC²(O)- elem. cist(o)-.

CISTIC-, v. CISTICO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a canalului cistic.