cist³- vz cisto-

CIST- v. cisto-.

CEST¹, cesturi, s. n. Mănușă de piele, armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții din Antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus.

cest² sn [At: ÎNDREPTAREA LEGII / Pl: ~uri / E: bg чест] (Înv) Una din bucățile pe care le taie din prescură preotul la proscomidie.

cest³ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr ceste] Mănușă de piele de care se serveau, în Antichitate, atleții.

cisti²- vz cisto- corectat(ă)

cisto- [At: DN³ / V: cist~, cisti~ / E: fr cysto-] 1-2 Element prim de compunere cu semnificația „(referitor la) vezică”.

❍ CEST² (pl. -turi) sn. ⛪ Bucată tăiată de preot la proscomidie: merindele sau ~urile celea ce scoate popa la proscomidie (PRV.-MB.) [vsl. čestĭ „parte”].

CEST¹, cesturi, s. n. Mănușă de piele, armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții din antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus.

CEST s.n. (Ant.) Mănușă de piele armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. [Pl. -turi. / < lat. caestus, cf. fr. ceste].

CISTI- v. cisto-.

CISTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vezică”. [Var. cist-, cisti-. / < fr. cyst(o)-, cf. gr. kystis].

CEST¹ s. n. (ant.) mănușă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. (< lat. caestus, fr. ceste)

CISTIC²(O)- elem. cist(o)-.

CIST(O)-/CISTIC(O)-, -CIST elem. „vezică”. (< fr. cyst/o/-, cystic/o/-, -cyste, -kyste, cf. gr. kystis)

cest m. mănușă de piele; căptușită cu fier, cu care se serviau atleții: atleții cu brațele vânjoase și ceștii lucitori NAUM.

*2) cest n., pl. urĭ (lat. caestus). Mănușă saŭ curea garnisită cu fer cu care se băteaŭ atlețiĭ Romanĭ și Grecĭ în pugilat (cum e azĭ boxu).

*1) cest n., pl. urĭ (vsl. censtĭ, parte). L. V. Părticică (din prescură).

cest¹ (înv.) s. n., pl. cesturi

cest² s. n., pl. cesturi

cest s. n., pl. cesturi

CIST-, v. CISTO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., tulburare funcțională dureroasă a vezicii urinare; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatație patologică a vezicii urinare; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală de ablație a vezicii urinare; ~elcoză (v. -elcoză), s. f., ulcerație a vezicii urinare; ~encefal (v. -encefal), s. m., monstru caracterizat prin aspectul vezicular al encefalului; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere reumatismală a vezicii urinare.

-CIST (-CHIST) „vezică, veziculă, chist”. ◊ gr. kystis „vezică, bășică” > fr. -cyste și -kyste, engl. -cyst > rom. -cist și -chist.

-CHIST, v. -CIST.

CISTI- „vezică, vezicular, vezical”. ◊ gr. kystis „vezică, bășică” > fr. cysti-, engl. id., it. cisti- > rom. cisti-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru caracterizat prin aspectul vezicular al encefalului; ~cerc (v. -cerc), s. m., formă larvară a teniei, avînd aspectul unei vezicule de mărimea unui bob de mazăre; ~cercoid (v. cerco-, v. -id), s. m., formă larvară a unor cestode ale căror vezicule sunt rudimentare.

CISTO-₁ „vezică, bășică, chist”. ◊ gr. kystis „veziculă, bășică” > fr. cysto-, engl. id., it. cisto- > rom. cisto-. □ ~carp (v. -carp), s. n., corp de fructificare al algelor roșii; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare; ~croic (v. -croic), adj., (despre pigmenți) care este difuzat în vacuolele celulei; ~cromoscopie (v. cromo-, v. -scopie), s. f., cromocistoscopie*; ~enterocel (v. entero-, v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare, însoțită de o ansă intestinală, printr-un orificiu natural sau patologic; ~enteroepiplocel (v. entero-, v. epiplo-, v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare, a intestinului și a epiplonului prin același orificiu natural sau patologic; ~epiplocel (v. epiplo-, v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare, însoțită de epiploon; ~for (v. -for), adj., care conține un chist; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., fotografie a interiorului vezicii urinare; ~ftizie (v. -ftizie), s. f., tuberculoză a vezicii urinare; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~hernie (v. -hernie), s. f., 1. Congestie vezicală. 2. Aflux excesiv de sînge la nivelul vezicii urinare; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune sferică de carbonat de calciu, de forma unui ciorchine, pe fața internă a membranei celulare; ~litotomie (v. lito-, v. -tomie), s. f., ablație chirurgicală a unui calcul din vezica urinară; ~merocel (v. mero-, v. -cel₂), s. n., hernie a vezicii urinare prin inelul femural; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurarea presiunii intravezicale, în funcție de conținutul acesteia și de puterea de contracție a mușchiului vezical; ~metrogramă (v. metro-₂, v. -gramă), s. f., grafic reprezentînd variațiile presiunii intravezicale în funcție de conținutul și puterea de contracție a mușchiului vezical; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea presiunii intravezicale; ~morf (v. -morf), adj., în formă de vezică; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a vezicii urinare; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a vezicii urinare; ~pielografie (v. pielo-, v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare și a pelvisului ureteric; ~plastie (v. -plastie), s. f., închidere chirurgicală a unei fistule vezico-vaginale; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a vezicii urinare; ~proctostomie (v. procto-, v. -stomie), s. f., operație chirurgicală pentru stabilirea comunicației între vezica urinară și rect; sin. cistorectostomie; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., 1. Relaxarea anormală a vezicii urinare. 2. Reducerea capacității de contracție a peretelui vezicii urinare; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare, după injectarea unei substanțe opace la razele X; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație medicală de suturare a vezicii urinare; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie vezicală; ~rectostomie (v. recto-, v. -stomie), s. f., cistoproctostomie*; ~ree (v. -ree), s. f., 1. Inflamație a vezicii urinare. 2. Scurgere din interiorul pereților vezicali; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a pereților vezicii urinare; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozarea vezicii urinare; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se examinează vizual interiorul vezicii urinare; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinarea vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului; ~sferă (v. -sferă), s. f., masă de secreții cuprinsă într-un chist sferoidal vegetal; ~sfincteromanometrie (v. sfinctero-, v. mano-, v. -metrie₁), s. f., metodă medicală de explorare a funcției vezicale, bazată pe studierea proprietăților mușchiului vezical și a sfincterelor sale, printr-o înregistrare grafică realizată cu ajutorul cistosfincteromanometrului; ~sfincteromanometru (v. sfinctero-, v. mano-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat în cistosfincteromanometrie; ~sor (v. -sor), s. m., grămăjoară de spori de rezistență; ~spor (v. -spor), s. m., stadiu de latență sau de repaus al unor zoospori; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a vezicii urinare la suprafața abdomenului; ~til (v. -til), s. n., concrețiune mucilaginoasă asemănătoare cistolitului, dar fără cristale de carbonat de calciu; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cistotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație medicală de incizie a vezicii urinare; ~trahelografie (v. trahelo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de explorare a zonei colului vezical, prin introducerea în vezică a unei substanțe de contrast; ~trahelotomie (v. trahelo-, v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a colului vezicii urinare; ~ureterogramă (v. uretero-, v. -gramă), s. f., radiografie a vezicii urinare și a ureterelor, utilizîndu-se o substanță radioopacă; ~ureteronefrectomie (v. uretero-, v. nefr/o, v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a rinichiului și a ureterului corespunzător, cu grefă din vezică la locul de implantare.

CIST s.n. v. cest.

CEST s.n. (ȚR) Bucată de prescură. Meridele sau cesturile celea ce scoate popa la proscomidie. ÎNDREPTAREA LEGII. Din cisturile apostolilor și din cisturile ci să scot pentru vii și pentru morți n-avem poruncă să cuminecăm. ÎNV. 1702, 17^r. Variante: cist (ÎNV. 1702,. 17^r). Etimologie: bg. čest.

cest¹, cesturi, s.n. (înv.) una din bucățile tăiate din prescură de preot.