3 intrări

14 definiții

cisluíre sf [At: DA / P: ~slu-i~ / Pl: ~ri / E: cislui] (Înv) 1-7 Cisluială (1-7).

cisluí [At: (a. 1745-1746) IORGA, S. D. VI, 44 / Pzi: ~iésc / E: cislă + -ui] (Înv) 1 vt A stabili pentru fiecare membru al unei comunități, partea de impozit care îi revine. 2-3 vt A taxa prin cislă (7, 8). 4 vt A pune ceva în sarcina cuiva. 5 vt A învinui pe cineva. 6 vi A sta la taclale. 7 vi A se sfătui.

cisluít1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cislui] (Înv) 1-7 Cisluială (1-7).

cisluít2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 2441 / Pl: ~iți, '~e / E: cislui] (Înv; d. bir) Stabilit.

CISLUÍ1, cisluiesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2. Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui.

1. În original, acc. greșit: CÍSLUI. - LauraGellner

CISLUÍ, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2.Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui.

CISLUÍ, cisluiesc, vb. IV. (Mold., popular) 1. Intranz. A sta de vorbă, a ține sfat, a se sfătui, a pune la cale, a plănui. La primărie, cisluiau, pe prispă, cîțiva consilieri și notarul. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123. ◊ (Poetic) Stoluri de vrăbii prinseră a cislui prin sălcii, la marginea apei. SADOVEANU, O. I 29. 2. Tranz. A acuza, a învinovăți. Ia tăceți, bre, răspunse Zaharia; banu-i ochiul dracului, s-a mintuit vorba!... Ce-l mai cisluiți atîta pe bietul catihet ? CREANGĂ, A. 115.

cisluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiésc, imperf. 3 sg. cisluiá; conj. prez. 3 să cisluiáscă

cisluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cisluiésc, imperf. 3 sg. cisluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cisluiáscă

CISLUÍ vb. v. consulta, sfătui.

A CISLUÍ ~iésc 1. tranz. 1) înv. A supune unui impozit. 2) A considera vinovat; a învinui; a acuza. 2. intranz. pop. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a tăifăsui; a sporovăi. /cislă + suf. ~ui

cisluì v. 1. a taxa dările; 2. Mold. a se consfătui (vorbind de țărani); 3. fig. a pune la cale: nu știu ce cisluia prin prejurul căruței CR.

cisluĭésc v. tr. (vsl. čislití, a număra; rus. čislitĭ. V. cislă). Vechĭ. Hotărăsc ce are de plătit ca bir, taxez. Împart, repartizez: a cislui o sumă. Fig.. Sfătuĭesc, învăț, bat capu. Azĭ. Staŭ la taĭfas, mă sfătuĭesc: babele cisluĭaŭ ceva.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cisluí vb. v. CONSULTA. SFĂTUI.

Intrare: cislui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cislui cisluire cisluit cisluind singular plural
cisluiește cisluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cisluiesc (să) cisluiesc cisluiam cisluii cisluisem
a II-a (tu) cisluiești (să) cisluiești cisluiai cisluiși cisluiseși
a III-a (el, ea) cisluiește (să) cisluiască cisluia cislui cisluise
plural I (noi) cisluim (să) cisluim cisluiam cisluirăm cisluiserăm, cisluisem*
a II-a (voi) cisluiți (să) cisluiți cisluiați cisluirăți cisluiserăți, cisluiseți*
a III-a (ei, ele) cisluiesc (să) cisluiască cisluiau cislui cisluiseră
Intrare: cisluit
cisluit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cisluit cisluitul cislui cisluita
plural cisluiți cisluiții cisluite cisluitele
genitiv-dativ singular cisluit cisluitului cisluite cisluitei
plural cisluiți cisluiților cisluite cisluitelor
vocativ singular
plural
cisluire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cisluire cisluirea
plural cisluiri cisluirile
genitiv-dativ singular cisluiri cisluirii
plural cisluiri cisluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cisluire
cisluire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)