2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

círus2 smi [At: DEX2 / E: fr cirrus] Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10 000 de metri altitudine.

CÍRUS s. m. Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10000 de metri altitudine. – Din fr. cirrus.

CÍRUS s. m. Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10000 de metri altitudine. – Din fr. cirrus.

CÍRUS s. m. Tip de nori izolați, albi, strălucitori, care se găsesc la mare înălțime și sînt formați din ace de gheață.

CÍRUS s.m. (Met.) Tip de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. [Pl. -uși. / < fr., lat. cirrus].

CÍRUS s. m. formație de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. (< fr. cirrus, lat. cirrus, fir)

CÍRUS m. Nori de culoare albă formați la mare altitudine din cristale de gheață. /<fr. cirrus

Ciru m. regele Persiei, fiul lui Cambize, detronă pe moșu-său Astiage, regele Mezilor, fundă și mări prin cuceririle sale imensul imperiu al Perșilor (620-529).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIRRUS (< fr.{i}; {s} lat. cirrus „șuviță”) subst. Formație de nori izolați cu aspect de bancuri sau benzi subțiri, situați la limita superioară a troposferei (c. 10.000 m alt.) și alcătuiți numai din cristale de gheață, avînd de cele mai multe ori culoare albă strălucitoare.

CIRUS II CEL MARE, rege persan (559-530 î. Hr.), din dinastia Ahemenizilor. Fondatorul Imp. Persan; a cucerit Media (550 î. Hr.), Lidia (547 î. Hr.) și Babilonul (539 î. Hr.).

Intrare: cirus
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cirus
  • cirusul
  • cirusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cirus
  • cirusului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Cirus
Cirus nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cirus
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cirus

  • 1. Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10000 de metri altitudine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: