opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor.

CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor.

ciripitor, ~oare a [At: EMINESCU, P. 216 / Pl: ~i, ~oare / E: ciripi + -tor] 1-3 Care ciripește (1-3) Si: (rar) ciripiu (1-3).

CIRIPITOR adj. verb. CIRIPI Care ciripește: Și tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare (COȘB.).

CIRIPITOR, -OARE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește. Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, Se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. Păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor. EMINESCU, O. I 228. ◊ (Poetic) Tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare. COȘBUC, P. I 176.

ciripitor, -oare s. m. f. (fam., pop., peior.) Informator al Securității v. Ap. 8/95 p. 15 (din ciripi + -tor; cuvântul este mai vechi în limba română; DEX – alte sensuri)

CIRIPITOR ~oare (~ori, ~oare) Care ciripește. Păsăre ~oare. /a ciripi + suf. ~tor

ciripitor a. care ciripește.

Ortografice DOOM

ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. și pl. ciripitoare

ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. și pl. ciripitoare

ciripitor adj. m., pl. ciripitori; f. sg. și pl. ciripitoare

Argou

ciripitor, ciripitori s. m. v. ciripic.

Sinonime

CIRIPITOR s. v. informator.

Intrare: ciripitor (adj.)
ciripitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciripitor
  • ciripitorul
  • ciripitoru‑
  • ciripitoare
  • ciripitoarea
plural
  • ciripitori
  • ciripitorii
  • ciripitoare
  • ciripitoarele
genitiv-dativ singular
  • ciripitor
  • ciripitorului
  • ciripitoare
  • ciripitoarei
plural
  • ciripitori
  • ciripitorilor
  • ciripitoare
  • ciripitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ciripitor (persoană)
ciripitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciripitor
  • ciripitorul
  • ciripitoru‑
plural
  • ciripitori
  • ciripitorii
genitiv-dativ singular
  • ciripitor
  • ciripitorului
plural
  • ciripitori
  • ciripitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciripitor, ciripitoareadjectiv

  • 1. Care ciripește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciripiu
    • format_quote Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, Se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. DLRLC
    • format_quote Păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor. EMINESCU, O. I 228. DLRLC
    • format_quote poetic Tot văzduhul era plin De cîntece ciripitoare. COȘBUC, P. I 176. DLRLC
etimologie:
  • Ciripi + -tor. DEX '98 DEX '09

ciripitor, ciripitorisubstantiv masculin
ciripitoare, ciripitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • ciripi + -tor DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.