16 definiții pentru cirip

cirip3 sn [At: COȘBUC, AE„ 240 / E: ciripi] (Creație personală) Ciripit.

ciríp2 i [At: Lm / V: ce~ / E: ns cf ciripi] 1 Sunet care imită ciripitul păsărilor și, mai ales, al puilor lor. 2 (Îvp; îcs) De-a ~ Joc de copii la care se apucă unii pe alții de dosul mâinii, ciupindu-se de piele și săltând astfel în sus și în jos ritmic strigând mereu „cirip-cirip”.

ciríp1 [At: CABA, SĂL. / V: ~pă sfi Pl: ~uri și ~e / E: mg csérep] 1 sn Țiglă. 2 sf Glastră.

CIRÍP interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. ◊ (De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”. – Onomatopee.

CIRÍP interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. ◊ (De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”. – Onomatopee.

CIRÍP interj. (Uneori repetat) Onomatopee care imită ciripitul păsărilor și mai ales al puilor de păsări. De-a cirip-cirip =joc de copii, la care se apucă unii pe alții de dosul mîinii, repetînd mereu «cirip-cirip». Nu era tot aceeași Irinel cu care mă jucasem d-a «cirip-cirip»? DELAVRANCEA, H. T. 58.

ciríp/ciríp-ciríp interj.

ciríp interj. – Imită piuitul păsărilor. – Var. ciric. Creație expresivă, care coincide cu sl. čirikati (Berneker 157), mag. csiripelni, „a piui,” țig. čirikló „pasăre”, germ. zirpen „a cînta greierii” (Cihac, II, 491), gr. τερεπίζω, romanicul tsirip (REW 9625), cf. Spitzer, Dacor., III, 648 și DAR. Der. cirip-cirip, interj. (nume de joc de copii); cirică, s. f. (același joc); cirica, vb. (a juca acest joc); ciricăi, vb. (a piui, a ciripi), pe care Miklosich, Cons., 53, îl derivă din țig. čiriklo „pasăre”, cf. Graur 139; ciripi, vb. (a piui; a bîigui), pe care Cihac, II, 491, îl deriva din mag. și Pascu, Etimologii, 21 (și Lat., 266), de la un lat. tinniulare, care nu pare posibil; ciripeală, s. f. (piuit, cîntec de păsări); ciripit, s. n. (piuit); ciripiu, adj. (cîntător, gureș); ciripitor, adj. (cîntător); ciurlica, vb. (a piui). Din țig. čirikli, f. de la čirikló „pasăre”, derivă ciricliu, s. m. (poreclă a țiganilor), cf. Graur 139.

CIRÍP interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita sunetele scoase de unele păsări). /Onomat.

ciríp s.n. (reg.) țiglă.

cirip! int. imită glasul puilor de păsări. [Onomatopee].

cirípă i sf vz cirip1


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cirip/cirip-ciríp interj.

ciríp, ciripuri, (cirep, cerep), s.n. – (reg.) 1. Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). 2. Țiglă (Biserica Albă). – Din magh. cserép „țiglă, olan” (MDA).

ciríp, -uri, s.n. – Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). – Din magh. cserép) (MDA).

Intrare: cirip
cirip interjecție
Surse flexiune: DOR