cirip³ sn [At: COȘBUC, AE" 240 / E: ciripi] (Creație personală) Ciripit.

cirip¹ [At: CABA, SĂL. / V: ~pă sf / Pl: ~uri și ~e / E: mg csérep] 1 sn Țiglă. 2 sf Glastră.

ciripă sf vz cirip¹

cirip s.n. (reg.) țiglă.

ciríp, ciripuri, (cilip, cirep, cerep), s.n. (reg.) 1. Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (în zona Chioar). 2. Țiglă: „Mni-o zburat tăte cilipurile de pe casă” (Faiciuc, 2008: 753). – Din magh. cserép „țiglă, olan” (MDA).

cirip, ciripuri, (cirep, cerep), s.n. – (reg.) 1. Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). 2. Țiglă (Biserica Albă). – Din magh. cserép „țiglă, olan” (MDA).

cirip, -uri, s.n. – Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). – Din magh. cserép) (MDA).