18 definiții pentru circumvoluțiune circumvoluție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

circumvoluțiune sf vz circumvoluție

CIRCUMVOLUȚIÚNE, circumvoluțiuni, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri. 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluție s. f.] – Din fr. circonvolution.

CIRCUMVOLUȚIÚNE s. f. v. circumvoluție.

CIRCUMVOLUȚIÚNE s. f. v. circumvoluție.

CIRCUMVOLUȚIÚNE s.f. v. circumvoluție.

circumvoluți(un)e f. rotire în jurul unui centru comun.

*circumvoluțiúne f. (lat. circumvolútio, -ónis. V. evoluțiune, volbură). Sucire în prejur. Circumvoluțiunile creĭeruluĭ, sinuozitățile (cotiturile) luĭ. – Și -úție.

circumvoluție sf [At: ANATOMIA, 196 / V: ~conv~, ~convoluțiune, ~iune / Pl: ~ii / E: ns cf fr circonvolution] 1 (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. 2 (Med) Fiecare dintre cutele de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri.

CIRCUMVOLÚȚIE s. f. v. circumvoluțiune.

CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluțiúne s. f.] – Din fr. circonvolution.

CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele în formă de valuri de pe suprafața exterioară a creierului. 2. (Rar) Rotire, învîrtire, ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: circumvoluțiúne s. f.

CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution].

CIRCUMVOLÚȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution)

CIRCUMVOLÚȚIE ~i f. 1) Cută sinuoasă a scoarței cerebrale. 2) Rotire în jurul unui punct sau a unei axe. ~a Pământului. [Art. circumvoluția; G.-D. circumvoluției; Sil. -ți-e] /<lat. circonvolution


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!circumvoluțiúne (proeminență a scoarței cerebrale) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvoluțiúnii; pl. circumvolúțiuni

circumvolúție s. f. (sil. -ți-e), art. circumvolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. circumvolúției; pl. circumvolúții, art. circumvolúțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIRCUMVOLÚȚIE s. (ANAT.) girus cerebral, (înv.) sân. (~ a creierului.)

CIRCUMVOLUȚIE s. (ANAT.) (înv.) sin. (~ a creierului.)

Intrare: circumvoluțiune
circumvoluțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumvoluțiune
  • circumvoluțiunea
plural
  • circumvoluțiuni
  • circumvoluțiunile
genitiv-dativ singular
  • circumvoluțiuni
  • circumvoluțiunii
plural
  • circumvoluțiuni
  • circumvoluțiunilor
vocativ singular
plural
circumvoluție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumvoluție
  • circumvoluția
plural
  • circumvoluții
  • circumvoluțiile
genitiv-dativ singular
  • circumvoluții
  • circumvoluției
plural
  • circumvoluții
  • circumvoluțiilor
vocativ singular
plural

circumvoluțiune circumvoluție

  • 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. rar Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ocol (mișcare) rotire răsucire învârtire

etimologie: