18 definiții pentru circumvoluțiune circumvoluție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMVOLUȚIÚNE, circumvoluțiuni, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri. 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluție s. f.] – Din fr. circonvolution.

circumvoluțiune sf vz circumvoluție

CIRCUMVOLUȚIÚNE s. f. v. circumvoluție.

CIRCUMVOLUȚIÚNE s. f. v. circumvoluție.

CIRCUMVOLUȚIÚNE s.f. v. circumvoluție.

circumvoluți(un)e f. rotire în jurul unui centru comun.

*circumvoluțiúne f. (lat. circumvolútio, -ónis. V. evoluțiune, volbură). Sucire în prejur. Circumvoluțiunile creĭeruluĭ, sinuozitățile (cotiturile) luĭ. – Și -úție.

CIRCUMVOLÚȚIE s. f. v. circumvoluțiune.

circumvoluție sf [At: ANATOMIA, 196 / V: ~conv~, ~convoluțiune, ~iune / Pl: ~ii / E: ns cf fr circonvolution] 1 (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. 2 (Med) Fiecare dintre cutele de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri.

CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluțiúne s. f.] – Din fr. circonvolution.

CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele în formă de valuri de pe suprafața exterioară a creierului. 2. (Rar) Rotire, învîrtire, ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: circumvoluțiúne s. f.

CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution].

CIRCUMVOLÚȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution)

CIRCUMVOLÚȚIE ~i f. 1) Cută sinuoasă a scoarței cerebrale. 2) Rotire în jurul unui punct sau a unei axe. ~a Pământului. [Art. circumvoluția; G.-D. circumvoluției; Sil. -ți-e] /<lat. circonvolution


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!circumvoluțiúne (proeminență a scoarței cerebrale) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvoluțiúnii; pl. circumvolúțiuni

circumvolúție s. f. (sil. -ți-e), art. circumvolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. circumvolúției; pl. circumvolúții, art. circumvolúțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIRCUMVOLÚȚIE s. (ANAT.) girus cerebral, (înv.) sân. (~ a creierului.)

CIRCUMVOLUȚIE s. (ANAT.) (înv.) sin. (~ a creierului.)

Intrare: circumvoluțiune
circumvoluțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumvoluțiune
  • circumvoluțiunea
plural
  • circumvoluțiuni
  • circumvoluțiunile
genitiv-dativ singular
  • circumvoluțiuni
  • circumvoluțiunii
plural
  • circumvoluțiuni
  • circumvoluțiunilor
vocativ singular
plural
circumvoluție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumvoluție
  • circumvoluția
plural
  • circumvoluții
  • circumvoluțiile
genitiv-dativ singular
  • circumvoluții
  • circumvoluției
plural
  • circumvoluții
  • circumvoluțiilor
vocativ singular
plural

circumvoluțiune circumvoluție

  • 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. rar Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ocol (mișcare) rotire răsucire învârtire

etimologie: