16 definiții pentru circumcizie circumciziune

circumcizie sf [At: RALEA, E. O. 57 / V: ~isiune / Pl: ~ii / E: lat circumcisio] 1 Act ritual practicat de unele popoare orientale, care constă în tăierea prepuțului de jur-împrejur. 2 (Rel) Tăiere împrejur, ca sărbătoare a bisericii creștine, la 1 ianuarie.

CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Ritual religios la unele popoare orientale care constă în suprimarea prepuțului înainte de căsătorie, la pubertate sau imediat după naștere. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio.

CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Tăiere rituală a prepuțului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio.[1]

  1. Unele dicționare și surse medicale folosesc termenul „circumcizie” pentru a desemna clitoridotomia sau chiar clitoridectomia raduborza

circumcízie (-zi-e) s. f., art. circumcízia (-zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (-zi-i-)

circumcízie s. f. (sil. -zi-e), art. circumcízia (sil. -zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (sil. -zi-i-)

CIRCUMCÍZIE s. (înv.) obrezanie, obrezuire, tăietură.

CIRCUMCÍZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio].

CIRCUMCÍZIE s. f. tăiere împrejur a prepuțului (în ritul unor religii). (< lat. circumcisio)

CIRCUMCÍZIE ~i f. (la unele popoare semite) Ritual religios care constă în tăierea împrejur a prepuțului. [Art. circumcizia; G.-D. circumciziei; Sil. -zi-e] /<lat. circumcisio, ~onis

CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.

CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.

CIRCUMCIZIÚNE s.f. v. circumcizie.

circumcizi(un)e f. ceremonie religioasă la Evrei și la Mahomedani: tăiere împrejur.

*circumciziúne f. (lat. circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și -ízie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIRCUMCIZIE s. (înv.) obrezanie, obrezuire, tăietură.

CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (< lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei, c. e îndeplinită la copiii de sex bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele. 2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie.

Intrare: circumcizie
circumcizie substantiv feminin
  • silabisire: -zi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumcizie circumcizia
plural circumcizii circumciziile
genitiv-dativ singular circumcizii circumciziei
plural circumcizii circumciziilor
vocativ singular
plural
circumciziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumciziune circumciziunea
plural circumciziuni circumciziunile
genitiv-dativ singular circumciziuni circumciziunii
plural circumciziuni circumciziunilor
vocativ singular
plural