16 definiții pentru circumcizie circumciziune

circumcizíe sf [At: RALEA, E. O. 57 / V: -!siúne / Pl: ~íi / E: lat circumcisio] 1 Act ritual practicat de unele popoare orientale, care constă în tăierea prepuțului de jur-împrejur. 2 (Rel) Tăiere împrejur, ca sărbătoare a bisericii creștine, la 1 ianuarie.

CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Ritual religios la unele popoare orientale care constă în suprimarea prepuțului înainte de căsătorie, la pubertate sau imediat după naștere. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio.

CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Tăiere rituală a prepuțului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio.

Unele dicționare și surse medicale folosesc termenul „circumcizie” pentru a desemna clitoridotomia sau chiar clitoridectomia - raduborza

circumcízie (-zi-e) s. f., art. circumcízia (-zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (-zi-i-)

circumcízie s. f. (sil. -zi-e), art. circumcízia (sil. -zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (sil. -zi-i-)

CIRCUMCÍZIE s. (înv.) obrezanie, obrezuire, tăietură.

CIRCUMCÍZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio].

CIRCUMCÍZIE s. f. tăiere împrejur a prepuțului (în ritul unor religii). (< lat. circumcisio)

CIRCUMCÍZIE ~i f. (la unele popoare semite) Ritual religios care constă în tăierea împrejur a prepuțului. [Art. circumcizia; G.-D. circumciziei; Sil. -zi-e] /<lat. circumcisio, ~onis

CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.

CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.

CIRCUMCIZIÚNE s.f. v. circumcizie.

circumcizi(un)e f. ceremonie religioasă la Evrei și la Mahomedani: tăiere împrejur.

*circumciziúne f. (lat. circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și -ízie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIRCUMCÍZIE s. (înv.) obrezánie, obrezuíre, tăietură.

CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei, c. e îndeplinită la copiii de sex bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele. 2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie.

Intrare: circumcizie
circumcizie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumcizie circumcizia
plural circumcizii circumciziile
genitiv-dativ singular circumcizii circumciziei
plural circumcizii circumciziilor
vocativ singular
plural
circumciziune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumciziune circumciziunea
plural circumciziuni circumciziunile
genitiv-dativ singular circumciziuni circumciziunii
plural circumciziuni circumciziunilor
vocativ singular
plural