15 definiții pentru circumcizie circumciziune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Ritual religios la unele popoare orientale care constă în suprimarea prepuțului înainte de căsătorie, la pubertate sau imediat după naștere. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio.

circumcizie sf [At: RALEA, E. O. 57 / V: ~isiune / Pl: ~ii / E: lat circumcisio] 1 Act ritual practicat de unele popoare orientale, care constă în tăierea prepuțului de jur-împrejur. 2 (Rel) Tăiere împrejur, ca sărbătoare a bisericii creștine, la 1 ianuarie.

CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Tăiere rituală a prepuțului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio.[1]

  1. Unele dicționare și surse medicale folosesc termenul „circumcizie” pentru a desemna clitoridotomia sau chiar clitoridectomia raduborza

CIRCUMCÍZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio].

CIRCUMCÍZIE s. f. tăiere împrejur a prepuțului (în ritul unor religii). (< lat. circumcisio)

CIRCUMCÍZIE ~i f. (la unele popoare semite) Ritual religios care constă în tăierea împrejur a prepuțului. [Art. circumcizia; G.-D. circumciziei; Sil. -zi-e] /<lat. circumcisio, ~onis

CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.

CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.

CIRCUMCIZIÚNE s.f. v. circumcizie.

circumcizi(un)e f. ceremonie religioasă la Evrei și la Mahomedani: tăiere împrejur.

*circumciziúne f. (lat. circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și -ízie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

circumcízie (-zi-e) s. f., art. circumcízia (-zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (-zi-i-)

circumcízie s. f. (sil. -zi-e), art. circumcízia (sil. -zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (sil. -zi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIRCUMCÍZIE s. (înv.) obrezanie, obrezuire, tăietură.

CIRCUMCIZIE s. (înv.) obrezanie, obrezuire, tăietură.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (< lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei, c. e îndeplinită la copiii de sex bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele. 2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie.

Intrare: circumcizie
circumcizie substantiv feminin
  • silabație: -zi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumcizie
  • circumcizia
plural
  • circumcizii
  • circumciziile
genitiv-dativ singular
  • circumcizii
  • circumciziei
plural
  • circumcizii
  • circumciziilor
vocativ singular
plural
circumciziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumciziune
  • circumciziunea
plural
  • circumciziuni
  • circumciziunile
genitiv-dativ singular
  • circumciziuni
  • circumciziunii
plural
  • circumciziuni
  • circumciziunilor
vocativ singular
plural

circumcizie circumciziune

  • 1. Ritual religios la unele popoare orientale care constă în suprimarea prepuțului înainte de căsătorie, la pubertate sau imediat după naștere.
    surse: DEX '09 DN sinonime: obrezanie obrezuire tăietură

etimologie: