obrezanie sf [At: CORESI, L. 49/11 / V: (reg) ~reaz~ / Pl: ~ii / E: slv обрѣзаниѥ] 1 (Înv) Circumcizie. 2 (În religia creștină) Sărbătoare amintind circumcizia lui Iisus Hristos.

‡OBREZANIE sf. Circumcisiune [vsl.].

obrezánie f. (vsl. obrĭezaniĭe). L. V. Circumciziune.

obreazanie sf vz obrezanie

obrezanie, obrezanii s. f. (Înv., în practicile de rit mozaic și mahomedan) Circumcizie. – Din sl. obreazanie.

OBREZANIE s. v. circumcizie.

obrezanie s. v. CIRCUMCIZIE.

OBREZANIE s. f. (Învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic și mahomedan) Circumcizie. Se spămîntară ceia dentru obreazanie credincioșii, cîți venise cu Pătru. CORESI, l. 49/11. Avraam... luasă întăiu aceasta leage, obreazania. VARLAAM, c. 404. Cu obrezanie să va obrezui cel născut al casei tale. BIBLIA (1688),11¹/23, cf. 41²/55. Obrezaniia... iaste la creștini socotită un lucru fără de leage. VarlAam-ioasaf, 144^v/4. ♦ (În religia creștină) Sărbătoare amintind circumcizia lui Iisus Hristos. Caută la... ev[an]g[he]liia obrezaniei. CORESI, ap. BV I, 519/23. Învățătură la obreazaniia domnului nostru lui I[i]sus Hristos. VARLAAM, C. 403, cf. DOSOFTEI, V.S. ianuarie l^r/3. – Și: obreazanie s. f. – Din slavon. обрѣзание.