7 definiții pentru obrezuire
Explicative DEX
obrezuire sf [At: VARLAAM, C. 404 / V: (reg) obrăz~, ~reaz~ / Pl: -ri / E: obrezui] (Înv) Circumcizie.
obrăzuire sf vz obrezuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obreazuire[1] sf vz obrezuire modificată
- În original, tipărit greșit: obrezuire — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
obrezuire, obrezuiri s. f. (Înv.) Circumcizie. – Din obrezui.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
OBREZUIRE s. v. circumcizie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obrezuire s. v. CIRCUMCIZIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OBREZUIRE s. f. (Învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic și mahomedan) Acțiunea de a obrezui și rezultatul ei; circumcizie. Sarcina legei o luă asupra sa pentru, noi, adecă obrezuirea aceaia ce fu astădzi pre trupul lui. varlaam, c. 404. Ni s-au pilduit de părintele nostru Avraam obrăzuirea. piscupescu, o. 104/18. ◊ fig. Să ne înveațe cea s[u]fl[e]tească... obreazuire. dosoftei, v. s. ianuarie 1r/7. – Și: obrăzuire, obreazuire s. f. – v. obrezui.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||