ȚIPIRIG¹ s. m. (Bot.; reg.) Pipirig. – Cf. pipirig.

țipirig¹ [At: SCRIBAN, D. 1 362 / V: (reg) ~per~ sm, țeper~ smn (Pl: ~uri), cip~ sm, ciper~ sm / Pl: ? / E: ns cf pipirig] 1 sm Plantă perenă din familia ciperaceelor, înaltă de 50-150 cm, cu frunze reduse la teci și cu spiculețe multiflore, dispuse în inflorescență Si: (reg) păpurică (Schoenoplectus tabernaemontani). 2 sm (Bot; reg) Pipirig (Schoenoplectus lacustris). 3 sm (Bot; reg) Pipirig (Scirpus sylvaticus). 4 sm (Bot; reg) Pipirig (Holoschoenus vulgaris). 5 sm (Bot; reg) Pipiriguț (Heleocharis palustris). 6 sm (Bot; reg) Rugină (Iuncus effusus, conglomeratus, inflexus). 7 sm (Bot; reg) Rogoz (Carex). 8 sf (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia). 9 sm (Reg; prc) Fructul de papură. 10 sm (Olt; îc) ~-cu-flori Crin-de-baltă (Butomus umbellatus). 11 sn (Mun; îf țeperig) Fân subțire pe care îl mănâncă numai caii.

ȚIPIRIG², ȚIPERIG² sbst. 🌿 1 Plantă ierboasă, cu paiul în trei muchii obtuse, cu foile plane, late și de obiceiu mai scurte decît tulpina; face flori de un verde-închis, dispuse în mici spicușoare ovale, numeroase, grupate în glomerule; crește pe lîngă fînețele umede, pe lîngă pîraiele din păduri și pe locuri mlăștinoase; numită și „cipirig” sau „pipirig” (Scirpus silvaticus) (🖼 5141): stătea pe malul unei vălcele pline de țipirig (S.-ALD.) ¶ 2 = PIPIRIG1 ¶ 3 = RUGINĂ5 [comp. lat. cyperus și CIPIRIG, PIPIRIG].

ȚIPIRIG¹ s. m. (Bot.; regional) Pipirig. – Cf. pipirig.

ȚIPIRIG¹ s. m. Nume dat mai multor plante cu frunze lungi, cilindrice și cu vîrf înțepător, cu flori mici, verzi, dispuse în spice; crește în jurul bălților și în locuri umede (Scirpus). În bălți pline de țipirig stăteau pînă la piept cai, mestecînd leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. SADOVEANU, O. III 649.Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210.

2) țipiríg, V. pipirig și țăperig (plante).

cipering sm vz țipirig

ciprig sm vz țipirig corectat(ă)

țeperig¹ smn vz țipirig¹

țiperig¹ sm vz țipirig¹

CIPIRIG sbst. 🌿 1 Un fel de rogoz cu flori brune dispuse în spice grupate în capitule globuloase; crește prin finețe umede și nisipoase pe malul apelor (Scirpus holoschoenus) (🖼 1208) ¶ 2 -PIPIRIGUȚ ¶ 3 - ȚIPIRIG 1 ¶ 4 = RUGINĂ (Juncus effusus).

ȚEPERIG^{1, 2} = ȚIPIRIG^{1, 2}.

pipiríg (nord) și țip- (sud) m. (cp. cu pipiric, cu săs. ziprik, id., și cu lat. cypérus, o plantă ciperacee). Un fel de rogoz, plantă ciperacee (scirpus lacustris). Alt fel de rogoz care se numește și pipiriguț, spetează și ĭarba mlaștiniĭ (heleócharis palustris). O plantă acŭatică juncacee numită și rugină (juncus effusus). O plantă echisetacee acŭatică ale căreĭ tulpinĭ, bogate în acid salicilic, se întrebuințează la lustruit obĭectele de lemn și de metal (equisétum hiemale).

țipirig¹ (plantă) s. m.

țipirig¹ (plantă) s. m.

țipirig (bot.) s. m.

țipirig, sg.

ȚIPIRIG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.

ȚIPIRIG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.