opțiuni
  • info

18 definiții pentru cipic

din care

Explicative DEX

CIPIC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupic s. m.] – Din bg. čepik.

CIPIC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupic s. m.] – Din bg. čepik.

cipic sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16 / V: (reg) chipic, ciupic / Pl: ~ici / E: bg чепик] (Mol; înv) 1 Gheată. 2 Papuc de lână împletită sau de stofă. 3 Pantof.

CIPIC sm. 👞 1 Gheată, botină: ~i de lac (CAR.)¶ 2 Olten. Papuc: încălță niște ~i de-i făcea piciorul puică (ISP.) [ung. cipok; č în loc de ț, rezultat, prin asimilațiune: cipici < *țipici].

CIPIC, cipici, s. m. 1. (Învechit) Gheată (mai fină), pantof. Își desculță opinca și-ncalță cipicul. BIBICESCU, P. P. 133. 2. Papuc de lînă împletită sau de stofă. Cipicii îi erau îmbibați, de apa și de glodul prin care venise. CAMILAR, TEM. 15. – Pl. și: (s. n.) cipice (HOGAȘ, DR. II 122).

CIPIC ~ci m. mai ales la pl. 1) Obiect de încălțăminte fără tocuri, confecționat din postav sau din lână. 2) Papuc de casă. /<bulg. țepik

cipíc și cĭupíc m. (ung. cípöke, dim. d. cipö, gheată; bg. čipik). Munt.. Pantof (de pîslă, de lac ș. a.). Bocîncă.

CIUPIC s. m. v. cipic.

CIUPIC s. m. v. cipic.

chipic sm vz cipic

ciupic sm vz cipic

tipici smp vz cipic

CIUPIC = CIPIC: era îmbrăcat cu ~i galbeni (ISP.).

cipici (ciupici) m. pl. botine. [Ung. CSIPÖKE].

ciupic m. Mold. V. cipici.

cĭupíc, V. cipic.

Ortografice DOOM

cipic s. m., pl. cipici

cipic s. m., pl. cipici

cipic s. m., pl. cipici

Etimologice

cipic (cipici), s. m. – Papuc. – Var. ciupic, țipic. Din. bg. čepik, după DAR; din mag. cipöke, după Cihac, II, 491. Mag. explică mai bine var. Cf. iud. sp. čipičis (Wagner, Caracteres generales del judeoesp., Madrid 1930, 71).

Intrare: cipic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipic
  • cipicul
  • cipicu‑
plural
  • cipici
  • cipicii
genitiv-dativ singular
  • cipic
  • cipicului
plural
  • cipici
  • cipicilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupic
  • ciupicul
  • ciupicu‑
plural
  • ciupici
  • ciupicii
genitiv-dativ singular
  • ciupic
  • ciupicului
plural
  • ciupici
  • ciupicilor
vocativ singular —
plural —
tipici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chipic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cipic, cipicisubstantiv masculin

  • 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: papuc
    • format_quote Cipicii îi erau îmbibați de apa și de glodul prin care venise. CAMILAR, TEM. 15. DLRLC
  • 2. învechit Gheată (fină). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gheată pantof
    • format_quote Își desculță opinca și-ncalță cipicul. BIBICESCU, P. P. 133. DLRLC
  • comentariu Plural și (s. n.): cipice. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.