2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciorói1 sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: cioară + -oi] 1 (Orn) Bărbătuș al ciorii. 2 (Prt) Rrom. 3 (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor cu tulpina erectă, cu frunzele din tulpină, eliptice, ovale, florile galbene-aurii și fructele achene glabre, care crește pe câmpuri, fânețe și prin tufișuri (Inula germanica).

CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula).Cioară + suf. -oi.

CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula).Cioară + suf. -oi.

CIORÓI, cioroi, S. m. 1. Bărbătușul ciorii. [Pui de găină] scăpat de la cioroi. ȘEZ. III 121. 2. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia compozeelor, care cresc pe cîmpuri, prin finețe, pe coaste și în tufișuri, și au flori galbene și fructe achene (Inula ).

CIORÓI ~ m. Bărbătușul ciorii. /cioară + suf. ~oi

cĭoróĭ m., pl. tot așa. Masculu cĭoriĭ. Fig. Iron. Țigan.

cioroiu m. 1. corb; 2. fam. țigan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróii

ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIORÓI s. v. corb, rom, țigan.

CIORÓI s. (BOT.; Inula germanica și salicina) (reg.) cioroinic.

CIOROI s. (BOT.; Inula germanica și salicina) (reg.) cioroinic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cior/a, -ana, -ăia, -ănga, -e, -ea, -oi, -un etc. v. Cioară 2 – 10.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru.

Intrare: cioroi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioroi
  • cioroiul
  • cioroiu‑
plural
  • cioroi
  • cioroii
genitiv-dativ singular
  • cioroi
  • cioroiului
plural
  • cioroi
  • cioroilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cioroi
Cioroi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cioroi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)