8 definiții pentru ciorăi

ciorăí1 [At: H III, 325 / V: ~roí3, ciur~ / Pzi: ciorắi, ~ăésc / E: fo] 1 vi (D. cioară, corb, țarcă sau curcă) A emite sunetele caracteristice speciei Si: (reg) a căi, a cârâi, a ciobăi, a croncă(n)i, a găi. 2 vt A adresa invective (cuiva) Si: (pfm) a cârâi.

CIORĂÍ vb. IV v. ciurui2.

ciorăí, pers. 3 sg. ciórăie, vb. IV 1. (reg.; despre ciori, corbi, țărci și curci) a cârâi, a croncăni, a cloncăni. 2. (reg.) a certa, a ocărî, a înjura. 3. (reg.; despre râuri, pâraie) a curge murmurând, susurând.

ciorăì v. a curge murmurând (de ape): râurile ce ciorăiau EM. [Onomatopee: v. ciurui].

cĭórăĭ și -ĭésc, V. cĭuruĭ 2.

ciuruí1 [At: I. IONESCU, C. 122/14 / V: (Ban) ~răí1, ciorăí1 / Pzi: ~ésc, ciúrui / E: ciur1] 1-2 vtr A (se) cerne cu ciurul. 3 vt (Fig; nob) A examina cu atenție. 5 vtr A (se) găuri în mai multe locuri. 6 vt (Fig) A omorî, făcând numeroase răni (mai ales de glonț). 7 vt (Înv) A cârpi ciorapi. 8 vi (D. lichide) A curge ca prin ciur.

2) cĭúruĭ și (rar) -ĭésc, a v. intr. (d. cĭur 2; rut. čuriti, bg. čurkam, ung. csurogni, id. C. cĭucĭur, șiroĭ. țîrîĭ, țuruĭ. Bern. 1, 131). Curg șiroĭ, țuruĭ: cĭuruĭe ploaĭa. – Și șuruĭ și (Mold. Trans.) cĭórăĭ saŭ -ĭesc.

Intrare: ciorăi
ciorăi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.