10 definiții pentru ciomp

ciomp sn [At: URICARIUL X, 400 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Buturugă. 2 (Pex) Bucată rămasă dintr-un membru al corpului (sau dintr-un obiect) din care s-a rupt parte Si: ciot, muc. 3 Buboi.

CIOMP, ciompuri, s. n. (Regional) Bucată din trunchiul unui arbore sau dintr-o tufă, rămasă cu rădăcina în pămînt, după ce i s-au tăiat ramurile și partea de sus. V. butuc, ciot, ciolpan. ♦ Cotorul știuletelui de porumb.

ciomp (ciot, cotor, cămașă) (înv., pop.) s. n., pl. ciómpuri

ciomp (ciot, cotor, cămașă) s. n., pl. ciómpuri

CIOMP s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.

ciump [At: CONTEMPORANUL I, 689 / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: ns cf ciomp, ciumpav] 1 sn Ciot. 2 (Lpl) sm Prime pene la păsări.

cĭump m., ca colțĭ, țepĭ, butucĭ, și n., pl. urĭ, ca colțurĭ, trunchĭurĭ (var. din cĭung. V. pocĭump). Ceĭa ce rămîne în pămînt dintr'un copac tăat orĭ pe trunchĭ dintr'o ramură tăĭată orĭ pe corp dintr'un picĭor saŭ o mînă tăĭată: cĭumpiĭ de la șoldurĭ (CL. 1920, 524). – Și cĭomp (Munt.): cĭompu de fustă (VR. 1928, 3, 360). V. cĭolpan.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciomp s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.

CIOMP s. n. (Pop.) Ciolpan.

Intrare: ciomp
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciomp ciompul
plural ciompuri ciompurile
genitiv-dativ singular ciomp ciompului
plural ciompuri ciompurilor
vocativ singular
plural