opțiuni

2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciomăgít, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ciomăgi] 1-2 Bătut rău (cu ciomagul).

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

ciomăgi vt [At: PANN, P. V. 29/5 / Pzi: ~gésc / E: ciomag] 1-2 A bate (pe cineva) rău (cu ciomagul).

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. A bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă. Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79. Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193. Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449. Cînd cu gîndid nu gîndește, îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29.

A CIOMĂGÍ ~ésc tranz. A bate tare (cu ciomagul); a zdrobi în bătăi; a cetlui; a îmblăti; a melestui. /Din ciomag

A SE CIOMĂGÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). /Din ciomag

ciomăgì v. a bate cu ciomagul, a bate cumplit.

cĭomăgésc v. tr. Fam. Iron. Bat, lovesc cu cĭomagu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciomăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 să ciomăgeáscă

ciomăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciomăgeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOMĂGÍ vb. v. atinge, bate, lovi.

ciomăgi vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

Intrare: ciomăgit
ciomăgit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciomăgit
  • ciomăgitul
  • ciomăgitu‑
  • ciomăgită
  • ciomăgita
plural
  • ciomăgiți
  • ciomăgiții
  • ciomăgite
  • ciomăgitele
genitiv-dativ singular
  • ciomăgit
  • ciomăgitului
  • ciomăgite
  • ciomăgitei
plural
  • ciomăgiți
  • ciomăgiților
  • ciomăgite
  • ciomăgitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ciomăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciomăgi
  • ciomăgire
  • ciomăgit
  • ciomăgitu‑
  • ciomăgind
  • ciomăgindu‑
 singular plural
  • ciomăgește
  • ciomăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciomăgesc
 (să)
  • ciomăgesc
  • ciomăgeam
  • ciomăgii
  • ciomăgisem
a II-a (tu)
  • ciomăgești
 (să)
  • ciomăgești
  • ciomăgeai
  • ciomăgiși
  • ciomăgiseși
a III-a (el, ea)
  • ciomăgește
 (să)
  • ciomăgească
  • ciomăgea
  • ciomăgi
  • ciomăgise
plural I (noi)
  • ciomăgim
 (să)
  • ciomăgim
  • ciomăgeam
  • ciomăgirăm
  • ciomăgiserăm
  • ciomăgisem
a II-a (voi)
  • ciomăgiți
 (să)
  • ciomăgiți
  • ciomăgeați
  • ciomăgirăți
  • ciomăgiserăți
  • ciomăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciomăgesc
 (să)
  • ciomăgească
  • ciomăgeau
  • ciomăgiră
  • ciomăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciomăgi

  • 1. familiar A (se) bate cu ciomagul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: atinge bate cetlui lovi melestui îmblăti 5 exemple
    exemple
    • Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79.
      surse: DLRLC
    • Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193.
      surse: DLRLC
    • Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94.
      surse: DLRLC
    • Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449.
      surse: DLRLC
    • Cînd cu gîndul nu gîndește, Îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ciomag
    surse: DEX '09 DEX '98