8 definiții pentru ciocneală
ciocneálă sf [At: DELAVRANCEA, S. 6 / Pl: ~eli / E: ciocni + -eală] Ciocnire.
CIOCNEÁLĂ, ciocneli, s. f. Ciocnire; ciocnet. – Ciocni + suf. -eală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOCNEÁLĂ, ciocneli, s. f. Ciocnire; ciocnet. – Ciocni + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIOCNEÁLĂ, ciocneli, s. f. (Rar) Acțiunea de a ciocni (2); ciocnire, ciocnitură. Înlăuntru [în circiumă] s-amestecă val-vîrtej ciocneli de pahare, bușeli de călcîie, cu zbîrnîitul otova al cobzarului. DELAVRANCEA, S. 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciocneálă s. f., g.-d. art. ciocnélii; pl. ciocnéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciocneálă s. f., g.-d. art. ciocnélii; pl. ciocnéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOCNEÁLĂ s. v. ciocnitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
CIOCNEALĂ s. ciocnet, ciocnitură. (Se aude ~ de pahare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ciocneală
ciocneală substantiv feminin
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ciocneală | ciocneala |
| plural | ciocneli | ciocnelile | |
| genitiv-dativ | singular | ciocneli | ciocnelii |
| plural | ciocneli | ciocnelilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||