5 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioci2 smp [At: DA / V: ~ce, ~ónci smp / E: grm Socken „ciorapi scurți”] (Reg) 1 Ciorapi de pănură albă, lungi până la genunchi, purtați de țărani în opinci. 2 (Fig; îf cioce) Om cu judecată imatură.

cioci1 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg; lpl) Chică. 2 (Reg; lsg) Câine de curte.

cioci pl. ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genuchi, purtați în opinci de ardelence. [it. CIOCCĬA, termen venit pe cale comercială].

cĭocĭ m. pl. (cp. cu it. ciocia, opincă, bocîncă). Trans. Cĭorapĭ țărăneștĭ femeĭeștĭ făcuțĭ din postav alb (călțunĭ).

cioa1 sf [At: PONTBRIANT, D. / V: cio1, șchioa~ / P: cioa~ / Pl: ~oace / E: nct] (Reg) 1 Deal. 2 Vârf de deal Vz (reg) chicioră, cornățel, cornet, grumuleu, mormondol, picui. 3 Vârf de munte. 4 Vârf de munte de unde s-a tăiat pădurea Si: cucă. 5 Cârlig. 6 Scoabă. 7 Bucată de lemn care, prin răsucire, ține ușile (la pridvor, la cramă) închise. 8 Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele Si: (reg) carafă. 9 Unealtă cu care se strâng cercurile la butoaie. 10 Unealtă de soc în formă de lulea, în care e introdus capătul interior al carabei de la cimpoi. 11 Capetele încrestate ale lemnului vertical al ferăstrăului unde se așază coarda sau sfoara de întins. 12 Partea de la scaunul văsarului care prinde lemnul ce trebuie netezit. 13 Ichi (la anumite jocuri de copii). 14 Jocul cu acest ichi. 15 (Lpl) Bucată de lemn astfel cioplită, încât să permită prelingerea rachiului sau a țuicii de la cazan în alt vas. 16 (Șîf șchioa~) Târnăcop. 17 Cazma. 18 Unealtă de tăiat și de scobit, ca un ciocan cu capetele lungi și ascuțite Si: (reg) ciuc, dihoroi, pupăză, sălmac, scobitor, sfeclă. 19 Căuș. 20 Cafa. 21 Vas de lemn din care beau ciobanii apă și lapte. 22 Copac uscat dezrădăcinat Si: butuc, buturugă, cioată, ciot. 23 Mlădiță de viță cu 3-4 ochiuri, care se răsădește toamna sau primăvara pentru a face rădăcini Si: cârlig. 24 Cuvânt de alint pentru copii. 25 Organul genital masculin. 26 (Arg) Balivernă. 27 (Fam; îe) A se ține de ~oace A se ține de glume. 28 (Fam; îae) A se ține de șmecherii.

cioágă sf [At: H II, 299 / P: cioa~ / Pl: ~age / E: nct] (Orn; reg) Ceucă (Corvus frugileus).

CÉUCĂ, ceuci, s. f. (Zool.) Stăncuță. [Pl și: ceuce] – Din bg., sb. čavka.

CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.

CÉUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. Deasupra Codrenilor... se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindireii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa. CREANGĂ, A. 73. Sus tună, Jos răsună, Ceucele s-adună (Lingurile). ȘEZ. VII 104. – Variante: ciócă, cioácă s. f.

CÉUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.

CÉUCĂ ~ci f. Pasăre de talie mică, cu ciocul scurt, puțin curbat, cu coadă lungă și cu penaj negru-cenușiu; stancă. [Sil. ceu-că] /<bulg., sb. țavka

ceucă f. Mold. Tr. V. cioacă: cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele si vindirei Cr. [Serb. ČAVKA].

1) cĭoácă f., pl. cĭocĭ și cĭoace (cr. čoka, sîrb. bg. čavka, rus. čáĭka, d. vsl. čaĭka, čavŭka, kavŭka, rudă cu vgerm. chouch, de unde fr. choucas; ung. csóka. V. cĭovlică). Un fel de cĭoară maĭ mică care trăĭește pin orașe. – În Mold. nord și Ml. ceŭcă, pl. ĭ. Cp. cu leŭcă, leoacă. V. caŭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

céucă (ceu-) s. f., g.-d. art. céucii; pl. ceuci

céucă s. f. (sil. ceu-), g.-d. art. céucii; pl. ceuci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÉUCĂ s. v. stăncuță.

arată toate definițiile

Intrare: cioci (s.m.)
cioci1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioci
  • ciociul
  • ciociu‑
plural
  • cioci
  • ciocii
genitiv-dativ singular
  • cioci
  • ciociului
plural
  • cioci
  • ciocilor
vocativ singular
plural
Intrare: cioci (s.m./f.pl.)
cioci2 (s.m.pl.) substantiv masculin plural
substantiv masculin (M98)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cioci
  • ciocii
genitiv-dativ singular
plural
  • cioci
  • ciocilor
vocativ singular
plural
cioci3 (s.f.pl.) substantiv feminin plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cioci
  • ciocile
genitiv-dativ singular
plural
  • cioci
  • ciocilor
vocativ singular
plural
Intrare: cioci (vb.)
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cioci
  • ciocire
  • ciocit
  • ciocitu‑
  • ciocind
  • ciocindu‑
singular plural
  • ciocește
  • ciociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocesc
(să)
  • ciocesc
  • cioceam
  • ciocii
  • ciocisem
a II-a (tu)
  • ciocești
(să)
  • ciocești
  • cioceai
  • ciociși
  • ciociseși
a III-a (el, ea)
  • ciocește
(să)
  • ciocească
  • ciocea
  • cioci
  • ciocise
plural I (noi)
  • ciocim
(să)
  • ciocim
  • cioceam
  • ciocirăm
  • ciociserăm
  • ciocisem
a II-a (voi)
  • ciociți
(să)
  • ciociți
  • cioceați
  • ciocirăți
  • ciociserăți
  • ciociseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocesc
(să)
  • ciocească
  • cioceau
  • cioci
  • ciociseră
Intrare: ceucă
ceucă1 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: ceu-că
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceucă
  • ceuca
plural
  • ceuci
  • ceucile
genitiv-dativ singular
  • ceuci
  • ceucii
plural
  • ceuci
  • ceucilor
vocativ singular
plural
ceucă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceucă
  • ceuca
plural
  • ceuce
  • ceucele
genitiv-dativ singular
  • ceuce
  • ceucei
plural
  • ceuce
  • ceucelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cio
  • cioca
plural
  • cioci
  • ciocile
genitiv-dativ singular
  • cioci
  • ciocii
plural
  • cioci
  • ciocilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioa
  • cioaca
plural
  • cioace
  • cioacele
genitiv-dativ singular
  • cioace
  • cioacei
plural
  • cioace
  • cioacelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciocă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cio
  • cioca
plural
  • cioci
  • ciocile
genitiv-dativ singular
  • cioci
  • ciocii
plural
  • cioci
  • ciocilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceucă ciocă cioacă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Deasupra Codrenilor... se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindireii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa. CREANGĂ, A. 73.
      surse: DLRLC
    • Sus tună, Jos răsună, Ceucele s-adună (Lingurile). ȘEZ. VII 104.
      surse: DLRLC

etimologie: