3 intrări

9 definiții

cioci1 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg; lpl) Chică. 2 (Reg; lsg) Câine de curte.

cioci2 smp [At: DA / V: ~ce, ~ónci smp / E: grm Socken „ciorapi scurți”] (Reg) 1 Ciorapi de pănură albă, lungi până la genunchi, purtați de țărani în opinci. 2 (Fig; îf cioce) Om cu judecată imatură.

cióci s. m. pl. – Ciorapi de pînză sau de stofă. Mag. csucsa „papuc” (Cihac, II, 490); după DAR, din germ. Socken „ciorapi, șosete”. În Trans. și Munt.

cioci1 s.m. (reg.) 1. (la sg.) câine de curte. 2. (la pl.) chică.

ciocí, ciocésc, vb. IV refl. (reg.) a se chercheli, a se îmbăta, a se afuma.

cioci2 s.m. pl. (reg.) ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genunchi, purtați în opinci de ardelence.

cioci3 s.f. pl. (reg.) cârlige pentru prins rufele spălate pe sârmă sau frânghie.

cioci pl. ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genuchi, purtați în opinci de ardelence. [it. CIOCCĬA, termen venit pe cale comercială].

cĭocĭ m. pl. (cp. cu it. ciocia, opincă, bocîncă). Trans. Cĭorapĭ țărăneștĭ femeĭeștĭ făcuțĭ din postav alb (călțunĭ).

Intrare: cioci (s.m.)
cioci (s.m.) substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cioci ciociul
plural cioci ciocii
genitiv-dativ singular cioci ciociului
plural cioci ciocilor
vocativ singular
plural
Intrare: cioci (s.m./f.pl.)
cioci (s.m.pl.) substantiv masculin plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural cioci ciocii
genitiv-dativ singular
plural cioci ciocilor
vocativ singular
plural
cioci (s.f.pl.) substantiv feminin plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural cioci ciocile
genitiv-dativ singular
plural cioci ciocilor
vocativ singular
plural
Intrare: cioci (vb.)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cioci ciocire ciocit ciocind singular plural
ciocește ciociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciocesc (să) ciocesc cioceam ciocii ciocisem
a II-a (tu) ciocești (să) ciocești cioceai ciociși ciociseși
a III-a (el, ea) ciocește (să) ciocească ciocea cioci ciocise
plural I (noi) ciocim (să) ciocim cioceam ciocirăm ciociserăm, ciocisem*
a II-a (voi) ciociți (să) ciociți cioceați ciocirăți ciociserăți, ciociseți*
a III-a (ei, ele) ciocesc (să) ciocească cioceau cioci ciociseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)