O definiție pentru cioci (vb.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cioci, ciocesc, vb. IV refl. (reg.) a se chercheli, a se îmbăta, a se afuma.

Intrare: cioci (vb.)
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cioci
  • ciocire
  • ciocit
  • ciocitu‑
  • ciocind
  • ciocindu‑
singular plural
  • ciocește
  • ciociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocesc
(să)
  • ciocesc
  • cioceam
  • ciocii
  • ciocisem
a II-a (tu)
  • ciocești
(să)
  • ciocești
  • cioceai
  • ciociși
  • ciociseși
a III-a (el, ea)
  • ciocește
(să)
  • ciocească
  • ciocea
  • cioci
  • ciocise
plural I (noi)
  • ciocim
(să)
  • ciocim
  • cioceam
  • ciocirăm
  • ciociserăm
  • ciocisem
a II-a (voi)
  • ciociți
(să)
  • ciociți
  • cioceați
  • ciocirăți
  • ciociserăți
  • ciociseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocesc
(să)
  • ciocească
  • cioceau
  • cioci
  • ciociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)