2 intrări
21 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOÁTĂ s. f. v. ciot.
CIOÁTĂ s. f. v. ciot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cioátă sf [At: NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: ~te / E: nct] 1 (Îvp) Om care se preocupă de problemele altora mai mult decât de ale sale. 2 (Reg) Rădăcină. 3 (Îvr) Lemn putred. 4 (Fig) Vită mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOÁTĂ, cioate, s. f. Ciot, buturugă. Au căutat... cioate, rădăcini și putregaiuri, au aprins focuri. GALAN, Z. R. 72. L-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor; acolo este o cioată, unde se poate sta de vorbă fără grijă. C. PETRESCU, S. 172. Și-ar fi putut tupila, ca o veveriță, întreaga sa făptură după o cioată sau la încheietura unei crengi. HOGAȘ, M. N. 122. – Pronunțat: cioa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioată f. Mold. buturugă. [V. ciot].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭoátă f., pl. e (d. cĭot). Buturugă, cĭotac, bucată de rădăcină orĭ de trunchĭ rămas în pămînt orĭ scos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOT, cioturi, s. n. 1. (În forma cioată) Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt. ♦ Nod proeminent într-un trunchi, într-o ramură, într-o scândură etc. 2. Parte rămasă dintr-un picior, dintr-un braț sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost tăiat, rupt. ♦ Parte mică rămasă dintr-un obiect (de formă lungă). Un ciot de creion. [Var.: (pop.) cioátă s. f., (rar) ciótur s. n.] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIÓTUR s. n. v. ciot.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIÓTUR s. n. v. ciot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciot sn [At: ALECSANDRI, P. III, 357 / V: ~ur / Pl: ~uri / E: nct] 1 Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt Si: buștean, butuc, buturugă, ciolpan (1). 2 (Pan) Ramură scurtă, ruptă Si: cioi2. 3 (D. trunchi, ramură, scândură) Nod proeminent. 4 (Pan) Parte rămasă din braț, picior sau (la animale) coadă, după ce restul a fost tăiat sau rupt. 5 (Îm; îs) ~ bot Evocă uneori imaginea de ciot și de butuc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciótur sn vz ciot
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOT, cioturi, s. n. 1. Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt. ♦ Parte mică rămasă dintr-un obiect (de formă lungă). Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent într-un trunchi, într-o ramură, într-o scândură etc. 2. Parte rămasă dintr-un picior, dintr-un braț sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost tăiat, rupt. [Var.: cioátă s. f., (rar) ciótur s. n.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIOT, cioturi și cioate, s. n. 1. Partea unui trunchi de copac rămasă în pămînt după tăierea copacului. Un om... ședea pe un ciot la marginea drumului. DUMITRIU, F. 16. Pe dealul de la dreapta stau răzlețe rămășițele... unei... păduri, cioate, rădăcini ieșite din pămînt. SLAVICI, O. I 117. ◊ Fig. (Mai ales depreciativ, despre oameni) Apoi ia, asta-ți spun și eu, măi ciotul dracului. CREANGĂ, P. 152. A privi gîndești că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? EMINESCU, O. I 146. 2. Nod proeminent într-un trunchi sau într-o ramură, într-un lemn ori într-o scîndură. N-am toiag cu cioturi multe. NEGRUZZI, S. II 59. Oblu (- drept) ca lumînarea... și făr’ de cioturi. ȘEZ. III 83. ♦ Frîntură de ramură a unui trunchi. 3. (Cu determinări introduse adesea prin prep. «de») Parte rămasă dintr-un picior, dintr-un braț sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost ciuntit. Cioturi de mîni se cutremurau deodată ca străbătute de-un fulger. CAMILAR, N. II 210. [Cîinele] a mișcat din ciotul de coadă și mi-a lins palma. SADOVEANU, N. F. 24. Un iepure făcu două copce pe omătul moale, cu ciotul alb de coadă bîrligat. SADOVEANU, O. III 546. Fig. Mi-au lăsat... un ciot de viață... Dar vor plăti pentru acest ciot ca pentru trei vieți. CAMIL PETRESCU, B. 61. ♦ Obiect mic, ciuntit. Ciot de creion.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOT cioturi n. 1) v. CIOTCĂ. 2) Porțiune rotundă, compactă și foarte tare dintr-o bucată de lemn; nod. 3) Porțiune rotundă, compactă și foarte tare rămasă dintr-o scândură sau dintr-o bucată de lemn, după ce restul a fost tăiat, rupt sau consumat. Ciot de creion. [Monosilabic] /cf. it. ciotto
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciot n. Mold. 1. trunchiu, buturugă: lăsatu-l’am în codru călare pe un ciot AL.; 2. nod de arbore: lemn fără cioturi. [Termen înrudit cu it. ciotto, șchiop (primitiv: butuc)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭot n., pl. urĭ (var. din cĭont, ca cĭut din cĭunt, și rudă și cu sîrb. čokur, cĭot. Bern. 1, 159. V. și Lbk. 2454). Nod într’un lemn (rădăcina uneĭ ramurĭ în trunchĭ). Cĭoată, buturugă. Fig. Cĭotu afaceriĭ, greu (dificultatea) eĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cioátă (buturugă, nod de arbore) (pop.) (cioa-) s. f., g.-d. art. cioátei; pl. cioáte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioátă (buturugă, nod de arbore) s. f. (sil. cioa-), g.-d. art. cioátei; pl. cioáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciot (cioată, parte a corpului ciuntită) s. n., pl. cióturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciot (cioată, parte a corpului ciuntită) s. n., pl. cióturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CIOT s. 1. v. buturugă. 2. v. mont. 3. v. nod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOT s. 1. buștean, buluc, buturugă, (pop.) bucium, teșitură, (reg.) boancă, buștihan, butură, ciomp, ciuteică, gros, (prin Ban. si Transilv.) bălvan, (Mold.) ciotcă, (Olt.) ciumpan, (prin Mold.) lostopană, (Olt. si Ban.) turugă, tutuc. (S-a împiedicat de un ~.) 2. mont. (~ al mîinii.) 3. nod, (reg.) cep. (~ la o scîndură sau în trunchiul unui arbore.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: cioa-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR, DEX '98, DEX '09 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DLRLC, DEX '98, DEX '09 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DMLR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: cioa-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR, DEX '98, DEX '09 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cioată
- exemple
- Au căutat... cioate, rădăcini și putregaiuri, au aprins focuri. GALAN, Z. R. 72.surse: DLRLC
- L-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor; acolo este o cioată, unde se poate sta de vorbă fără grijă. C. PETRESCU, S. 172.surse: DLRLC
- Și-ar fi putut tupila, ca o veveriță, întreaga sa făptură după o cioată sau la încheietura unei crengi. HOGAȘ, M. N. 122.surse: DLRLC
-
etimologie:
ciot ciotur (2) cioată
- 1. Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt.surse: DEX '09 DLRLC 4 exempleexemple
- Un om... ședea pe un ciot la marginea drumului. DUMITRIU, F. 16.surse: DLRLC
- Pe dealul de la dreapta stau răzlețe rămășițele... unei... păduri, cioate, rădăcini ieșite din pămînt. SLAVICI, O. I 117.surse: DLRLC
- figurat mai ales depreciativ (Despre oameni) Apoi ia, asta-ți spun și eu, măi ciotul dracului. CREANGĂ, P. 152.surse: DLRLC
- figurat mai ales depreciativ (Despre oameni) A privi gîndești că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? EMINESCU, O. I 146.surse: DLRLC
- 1.1. Nod proeminent într-un trunchi, într-o ramură, într-o scândură etc.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- N-am toiag cu cioturi multe. NEGRUZZI, S. II 59.surse: DLRLC
- Oblu (- drept) ca lumînarea... și făr’ de cioturi. ȘEZ. III 83.surse: DLRLC
- 1.1.1. Frântură de ramură a unui trunchi.surse: DLRLC
-
-
- 2. Parte rămasă dintr-un picior, dintr-un braț sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost tăiat, rupt.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exempleexemple
- Cioturi de mîni se cutremurau deodată ca străbătute de-un fulger. CAMILAR, N. II 210.surse: DLRLC
- [Câinele] a mișcat din ciotul de coadă și mi-a lins palma. SADOVEANU, N. F. 24.surse: DLRLC
- Un iepure făcu două copce pe omătul moale, cu ciotul alb de coadă bîrligat. SADOVEANU, O. III 546.surse: DLRLC
- figurat Mi-au lăsat... un ciot de viață... Dar vor plăti pentru acest ciot ca pentru trei vieți. CAMIL PETRESCU, B. 61.surse: DLRLC
- 2.1. Parte mică rămasă dintr-un obiect (de formă lungă).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Un ciot de creion.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
etimologie:
- surse: DEX '98 DEX '09