8 definiții pentru cioată
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cioată sf [At: NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: ~te / E: nct] 1 (Îvp) Om care se preocupă de problemele altora mai mult decât de ale sale. 2 (Reg) Rădăcină. 3 (Îvr) Lemn putred. 4 (Fig) Vită mică.
CIOATĂ, cioate, s. f. Ciot, buturugă. Au căutat... cioate, rădăcini și putregaiuri, au aprins focuri. GALAN, Z. R. 72. L-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor; acolo este o cioată, unde se poate sta de vorbă fără grijă. C. PETRESCU, S. 172. Și-ar fi putut tupila, ca o veveriță, întreaga sa făptură după o cioată sau la încheietura unei crengi. HOGAȘ, M. N. 122. – Pronunțat: cioa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioată f. Mold. buturugă. [V. ciot].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭoátă f., pl. e (d. cĭot). Buturugă, cĭotac, bucată de rădăcină orĭ de trunchĭ rămas în pămînt orĭ scos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciotă sf vz cioată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cioată (buturugă, nod de arbore) (reg.) (desp. cioa-) s. f., g.-d. art. cioatei; pl. cioate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cioată (buturugă, nod de arbore) (pop.) (cioa-) s. f., g.-d. art. cioatei; pl. cioate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioată (buturugă, nod de arbore) s. f. (sil. cioa-), g.-d. art. cioatei; pl. cioate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: cioa-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR, DEX '98, DEX '09 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cioată, cioatesubstantiv feminin
-
- Au căutat... cioate, rădăcini și putregaiuri, au aprins focuri. GALAN, Z. R. 72. DLRLC
- L-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor; acolo este o cioată, unde se poate sta de vorbă fără grijă. C. PETRESCU, S. 172. DLRLC
- Și-ar fi putut tupila, ca o veveriță, întreaga sa făptură după o cioată sau la încheietura unei crengi. HOGAȘ, M. N. 122. DLRLC
-