8 definiții pentru cioată

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioa sf [At: NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: ~te / E: nct] 1 (Îvp) Om care se preocupă de problemele altora mai mult decât de ale sale. 2 (Reg) Rădăcină. 3 (Îvr) Lemn putred. 4 (Fig) Vită mică.

CIOATĂ, cioate, s. f. Ciot, buturugă. Au căutat... cioate, rădăcini și putregaiuri, au aprins focuri. GALAN, Z. R. 72. L-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor; acolo este o cioată, unde se poate sta de vorbă fără grijă. C. PETRESCU, S. 172. Și-ar fi putut tupila, ca o veveriță, întreaga sa făptură după o cioată sau la încheietura unei crengi. HOGAȘ, M. N. 122. – Pronunțat: cioa-.

cĭoátă f., pl. e (d. cĭot). Buturugă, cĭotac, bucată de rădăcină orĭ de trunchĭ rămas în pămînt orĭ scos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cioa (buturugă, nod de arbore) (reg.) (desp. cioa-) s. f., g.-d. art. cioatei; pl. cioate

cioa (buturugă, nod de arbore) (pop.) (cioa-) s. f., g.-d. art. cioatei; pl. cioate

cioa (buturugă, nod de arbore) s. f. (sil. cioa-), g.-d. art. cioatei; pl. cioate

Intrare: cioată
  • silabație: cioa-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioa
  • cioata
plural
  • cioate
  • cioatele
genitiv-dativ singular
  • cioate
  • cioatei
plural
  • cioate
  • cioatelor
vocativ singular
plural
ciotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cioa, cioatesubstantiv feminin

  • 1. Buturugă, ciot. DLRLC
    • format_quote Au căutat... cioate, rădăcini și putregaiuri, au aprins focuri. GALAN, Z. R. 72. DLRLC
    • format_quote L-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor; acolo este o cioată, unde se poate sta de vorbă fără grijă. C. PETRESCU, S. 172. DLRLC
    • format_quote Și-ar fi putut tupila, ca o veveriță, întreaga sa făptură după o cioată sau la încheietura unei crengi. HOGAȘ, M. N. 122. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.