5 intrări
60 de definiții
din care- explicative (34)
- morfologice (10)
- relaționale (3)
- etimologice (2)
- specializate (7)
- argou (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cioace sf vz acioaie
ACIOAIE s. f. (Pop.) Nume dat unor metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – Cf. it. acciaio „oțel”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
CEUCĂ, ceuci, s. f. (Zool.) Stăncuță. [Pl și: ceuce] – Din bg., sb. čavka.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOACĂ, cioace, s. f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele. 2. (Arg.) Balivernă. ◊ Expr. (Fam.) A se ține de cioace = a se ține de glume, de șmecherii. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOACĂ, cioace, s. f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele. 2. (Arg.) Balivernă. ◊ Expr. (Fam.) A se ține de cioace = a se ține de glume, de șmecherii. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
acioaie sfi [At: CUV. D. BĂTR. II, 260 / E: nct] 1-2 (Îvp) Aliaj sau metal (mai ales alamă, aramă, bronz) din care se fac sfeșnice, cădelnițe, clopote etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceaucă sf vz ceucă[1] modificată
- Intrarea ceucă nu există în original. Posibilă trimitere spre ceuc, ~ă, sensurile încadrate sf. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cihoaie sf vz acioaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioacă1 sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ciocă1, șchioa~ / P: cioa~ / Pl: ~oace / E: nct] (Reg) 1 Deal. 2 Vârf de deal Vz (reg) chicioră, cornățel, cornet, grumuleu, mormondol, picui. 3 Vârf de munte. 4 Vârf de munte de unde s-a tăiat pădurea Si: cucă. 5 Cârlig. 6 Scoabă. 7 Bucată de lemn care, prin răsucire, ține ușile (la pridvor, la cramă) închise. 8 Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele Si: (reg) carafă. 9 Unealtă cu care se strâng cercurile la butoaie. 10 Unealtă de soc în formă de lulea, în care e introdus capătul interior al carabei de la cimpoi. 11 Capetele încrestate ale lemnului vertical al ferăstrăului unde se așază coarda sau sfoara de întins. 12 Partea de la scaunul văsarului care prinde lemnul ce trebuie netezit. 13 Ichi (la anumite jocuri de copii). 14 Jocul cu acest ichi. 15 (Lpl) Bucată de lemn astfel cioplită, încât să permită prelingerea rachiului sau a țuicii de la cazan în alt vas. 16 (Șîf șchioa~) Târnăcop. 17 Cazma. 18 Unealtă de tăiat și de scobit, ca un ciocan cu capetele lungi și ascuțite Si: (reg) ciuc, dihoroi, pupăză, sălmac, scobitor, sfeclă. 19 Căuș. 20 Cafa. 21 Vas de lemn din care beau ciobanii apă și lapte. 22 Copac uscat dezrădăcinat Si: butuc, buturugă, cioată, ciot. 23 Mlădiță de viță cu 3-4 ochiuri, care se răsădește toamna sau primăvara pentru a face rădăcini Si: cârlig. 24 Cuvânt de alint pentru copii. 25 Organul genital masculin. 26 (Arg) Balivernă. 27 (Fam; îe) A se ține de ~oace A se ține de glume. 28 (Fam; îae) A se ține de șmecherii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioagă sf [At: H II, 299 / P: cioa~ / Pl: ~age / E: nct] (Orn; reg) Ceucă (Corvus frugileus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioaică sf vz ceucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciocă1 sf vz cioacă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciocă2 sf vz ceucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioucă sf vz ceucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciuoaie sfs vz acioaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACIOAIE sf. 1 ⚒ Metal tare format dintr’o amestecătură de aramă și cositor, la care se adaogă adesea și zinc sau plumb, și din care se toarnă clopote, sfeșnice, statui, vase, etc.: pardoseala era de cleștar, iară învelitoarea era de ~ și de plumb (ISP.) ¶ 2 Obiect turnat din acest metal, în spec. clopot: a stat... pînă s’a stins... auiala... acioaiei (CAR.) [probabil it. acciajo].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACIOAIE s. f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – Cf. it. acciaio „oțel”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
CEUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ACIOAIE s. f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje, din care se fac acoperișuri, sfeșnice, tălăngi etc. Pardoseala era de cleștar, iar învălitoarea era de acioaie și de plumb. ISPIRESCU, L. 294. Ceardac de acioaie. TEODORESCU, P. P. 510. – Pronunțat: -ci-oa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. Deasupra Codrenilor... se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindireii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa. CREANGĂ, A. 73. Sus tună, Jos răsună, Ceucele s-adună (Lingurile). ȘEZ. VII 104. – Variante: ciocă, cioacă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOACĂ s. f. v. ceucă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOCĂ s. f. v. ceucă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACIOAIE s. f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – It. acciajo.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CIOACĂ, cioace, s. f. (Reg.) Vîrf de munte sau de deal. – Comp. sb. čuka.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Gammasigma
- acțiuni
CEUCĂ ~ci f. Pasăre de talie mică, cu ciocul scurt, puțin curbat, cu coadă lungă și cu penaj negru-cenușiu; stancă. [Sil. ceu-că] /<bulg., sb. țavka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acioaie f. bronz: învelitoarea era de acioaie și de plumb ISP. [It. ACCIAJO, importat pe cale comercială (v. alamă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ceucă f. Mold. Tr. V. cioacă: cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele si vindirei Cr. [Serb. ČAVKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioacă f. 1. cioară neagră de clopotnițe (Corvus monedula); 2. pop. poreclă dată țiganului (cf. cioară). [Slovean ČOKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioacă f. 1. unealtă cu care dogarul împinge cercurile la locul lor; 2. pl. cârlige cu care se prășește vița de vie; 3. scoabă: cioacele joagărului. [V cioc!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
acĭoáĭe și acioaĭe f., pl. oĭ (it. acciajo, vechi acciaro și aciale, oțel, d. lat. pop. aciarium și aciale, care vine d. acies, ascuțiș; ven. azzale, fr. ocier, sp. acero; ngr. atzáli. V. ață, arcer, oțel). Bronz. P et Clopot. Iron. Glas de acĭoaĭe, glas pătrunzător, asurzitor: a’nceput cu glasu eĭ de acĭoaĭe. Munt. Clopoțel cu sunet supțire care se atîrnă la gîtu vitelor, maĭ ales al mînjilor (talangă). – Și cĭoaĭe (Mold. sud): o vacă purtînd o cĭoaĭe mare (Sov. 186).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
céucă, V. cĭoacă 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) cĭoácă f., pl. cĭocĭ și cĭoace (cr. čoka, sîrb. bg. čavka, rus. čáĭka, d. vsl. čaĭka, čavŭka, kavŭka, rudă cu vgerm. chouch, de unde fr. choucas; ung. csóka. V. cĭovlică). Un fel de cĭoară maĭ mică care trăĭește pin orașe. – În Mold. nord și Ml. ceŭcă, pl. ĭ. Cp. cu leŭcă, leoacă. V. caŭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) cĭoácă f., pl. cĭocĭ și cĭoace (var. din cĭoaclă. Fie-care din cele doŭă lemne în care se prinde lama feresteuluĭ. (V. cĭochie). Butaș. Olt. sud. Cuĭ de lemn despicat de prins rufele pe frînghie. Gorj. Deal mic, dîmb. Un joc de arșice în care ichĭu se ascunde după petre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cĭoáĭe, V. acioaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acioaie (pop.) (desp. -ci-oa-) s. f., art. acioaia, g.-d. acioaie, art. acioaiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ceucă (reg.) (desp. ceu-) s. f., g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cioacă (reg.) s. f., g.-d. art. cioacei; pl. cioace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acioaie (pop.) (-ci-oa-) s. f., art. acioaia, g.-d. acioaie, art. acioaiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceucă (ceu-) s. f., g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioacă s. f., g.-d. art. cioacei; pl. cioace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acioaie s. f. (sil. -ci-oa-), art. acioaia, g.-d. acioaie, art. acioaiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ceucă s. f. (sil. ceu-), g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cioacă s. f., g.-d. art. cioacei; pl. cioace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acioaie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CEUCĂ s. v. stăncuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CEUCĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) stancă, stăncuță, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cioacă s. v. CEUCĂ. STANCĂ. STĂNCUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
acioaie, s. f. – Bronz (sau alt aliaj). – Var. cioaie. < It. acciaio „oțel” (Hasdeu), etimon respins de DAR, însă admis de Candrea și Scriban. Este unul din puținele cuvinte it. intrate în vechime în limba populară, probabil pe filieră comercială. Schimbarea semantică, ce constituie principala obiecție a DAR, este posibilă, dacă se are în vedere faptul că uzul popular indică prin acioaie orice aliaj, fără a fi posibilă o identificare mai exactă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioacă (cioace), s. f. – 1. Cîrlig, gheară, obiect care prinde. – 2. Zăvor, ivăr. – 3. Crampon, cîrlig. – 4. Suport al ferăstrăului de mînă. – 5. (La războiul de țesut) Știft, bolț al stativului. 6. Cîrlig al scaunului dogarului. – 7. Clește. – 8. Găleată de scos apa. – 9. Trunchi, butuc, buștean. – 10. Culme, înălțime. – Var. (pl.) cioci; cioancă, s. f. (vîrf; nuia, vargă). Creație expresivă pe baza lui cioc. Sensul de „trunchi” este explicat de DAR plecîndu-se de la ideea de „tăiat prin lovituri”, și de Hubschmidt, Sardische Studien, în legătură cu lat. med. choca, it. ciocco, v. fr. coche, port. soca. Mai curînd trebuie plecat de la ideea de „cioc”, interpretat ca „obiect rotund, cilindric”, ca în cazul lui boc › boacă sau al lui bot › butuc. Cioacă, s. f. (cioară-de-cîmp, Corvus monedula; poreclă dată țiganilor), cu var. ceucă, ceaucă, pare a proveni din mag. cšoka (DAR; Gáldi, Dict., 87), cf. bg. čavka, fr. choucas; însă der. arată că s-a confundat cu familia expresivă a lui cioc. – Der. ciocoi, s. m. (bărbătușul ciorii-de-cîmp; servitor; fecior în casă; vătaf; om îmbogățit de curînd, exploatator; bogătan, burghez, retrograd), pe care Roesler 608 îl derivă greșit de la tc. çokodar „lacheu” (acest ultim sens se explică greșit în DAR prin lăcomia ciorii și a servitorilor în general; se explică prin porecla dată țiganilor mai bine decît prin ideea de lăcomie și parazitism proprii servitorilor, cf. ciocotniță „linge-blide”); ciocoi, vb. (a se îmbogăți; a se purta ca un îmbogățit de curînd); ciocoaică, s. f. (nevastă de om îmbogățit de curînd); ciocoinicie, s. f. (servilism); ciocoesc, adj. (privitor la ciocoi); ciocoește, adv. (în felul ciocoilor); ciocoime, s. f. (clasa ciocoilor); ciocoinic, adj. (servil); ciocoism, s. n. (servilism, lipsă de demnitate); ciocofleandură, ciocorofleac, liopciofleandură, s. f. (om lipsit de demnitate, linge-blide), formații umoristice datorate lui Alecsandri și care nu s-au mai folosit; cioclovină (var. ciocloavă), s. f. (om lipsit de demnitate). – Din rom. provine bg. čokoi, čokoika (Mladenov 687); și din rom. sau din mag., țig. čoka.[1]
- Etimonul maghiar corect ortografiat este csóka — Ladislau Strifler
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cioacă, cioace, s.f. (pop.) 1. deal, înălțime, vârf de deal. 2. cârlig care ține un obiect de altul; scoabă, clobanț, cârlionț. 3. capătul lemnului vertical al ferăstrăului. 4. (reg.) târnăcop, cazma, crampăn, gheunoaie, chirlopan, țarsiță. 5. unealtă de tăiat și de scobit; ciuc, ticlu, pupăză, dihoroi, scobitor, sâlmoc. 6. lingură de lemn de băut apă; polonic, căuș, cauc, cupă, hârgaie, cofă. 7. trunchiul unui arbore scos cu rădăcinile din pământ. 8. cioară neagră de clopotniță. 9. unealtă de dogărie cu care se împing cercurile la locul lor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceucă, ceuce, s.f. Specie de cioară mică; stăncuță (Corvus monedula): „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciripti, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea, 1906: 424). – Din bg., srb. čavka (DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioacă, cioace, cioci, (ciocă), s.f. (reg.) 1. Botă (de sprijin); baston, toiag. 2. Botă cu țurgălău: „Copiii din sat de la noi, mai demult, purtau cioci, cu care umblau a colinda” (Bilțiu, 2009: 62; vol. II). 3. Sapă cu pinten folosită în minerit. 4. Cârlig. 5. Târnăcop. 6. (înv.) Deal, vârf, pisc (sens dispărut azi). ■ (top.) Jgheabul Cioachii (în Rozavlea). ■ (onom.) Cioca(ș), nume de familie în jud. Maram. – Creație expresivă pe baza lui cioc (DER); încadrabil în categoria lexicului de substrat (Vișovan, 2005).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceucă, ceuce, s.f. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea, 1906: 424). – Din bg., srb. čavka (Șăineanu, Scriban, DLRM, DEX, MDA) < vsl. čeǐka, čavǔka (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioacă, cioace, (ciocă), s.f. – (reg.) 1. Botă (de sprijin); baston, toiag. 2. Sapă cu pinten folosită în minerit (Șainelic, 1986). 3. Cârlig. 4. Târnăcop. 5. (înv.) Deal, vârf, pisc. ♦ (top.) Jgheabul Cioachii (în Rozavlea). Sens dispărut azi. ♦ (onom.) Cioca, Ciocas, Ciocaș, nume de familie (100 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); creație expresivă pe baza lui cioc (DER); încadrabil în categoria lexicului de substrat (Vișovan, 2005).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceucă, ceuce, s.n. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea 1906: 424). – Din srb. čavka (DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioacă, cioace, (ciocă), s.f. – 1. Botă (de sprijin); baston. 2. Sapă cu pinten folosită în minerit (Șainelic 1986). 3. Cârlig. 4. Târnăcop. – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se lăsa de cioace expr. a deveni serios, a fi sobru.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se ține de cioace expr. a fi neserios, a umbla cu șmecherii.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
acioaie s. f. invar. 1. metal sau aliaj fără valoare 2. bijuterie fără valoare, tinichea 3. cuțit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioacă, cioace s. f. 1. minciună. 2. (intl.) loc de întâlnire al hoților. 3. celulă de închisoare. 4. (adol.) țigară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: a-ci-oa-ie
substantiv feminin (F129) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: ceu-că
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acioaiesubstantiv feminin
- 1. Nume dat unor metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. DEX '09 DLRLC
- Pardoseala era de cleștar, iar învălitoarea era de acioaie și de plumb. ISPIRESCU, L. 294. DLRLC
- Ceardac de acioaie. TEODORESCU, P. P. 510. DLRLC
- diferențiere Aliaj sau metal (mai ales alamă, aramă, bronz) din care se fac sfeșnice, cădelnițe, clopote etc. MDA2
-
etimologie:
- acciaio „oțel”. DEX '09 DEX '98
- MDA2
ceucă, ceucisubstantiv feminin
-
- Deasupra Codrenilor... se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindireii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa. CREANGĂ, A. 73. DLRLC
- Sus tună, Jos răsună, Ceucele s-adună (Lingurile). ȘEZ. VII 104. DLRLC
-
etimologie:
- čavka DEX '98 DEX '09
cioacă, cioacesubstantiv feminin
- 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele. DEX '09 DEX '98
- 2. Balivernă. DEX '09 DEX '98sinonime: balivernă
- A se ține de cioace = a se ține de glume, de șmecherii. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
cioacă, cioacesubstantiv feminin
- 1. Vârf de munte sau de deal. DLRM
etimologie:
- čuka DLRM