CIOACĂ¹ (pl. cioace, cioci) sf. 1 🐦 Cioară cu gîtul cenușiu care se cocoțează mai adesea pe clopotnițele cele mai înalte; numită și „cioară-gulerată”, „stâncă”, „stăncuță”, „papagal țigănesc” (Corrus monedula) (🖼 1174) ¶ 2 Poreclă dată Țiganului: uite-așa o pățiră cioacele și graurii de ighipteni (JIP.) [comp. vsl. čavŭka, bg. srb. čavka, ung. csóka].