17 definiții pentru cioșmoli cioșmăli

cioșmolí [At: CREANGĂ, P. 114 / V: (reg) ~osm~, ~ozm~, ciosmălí, ~mălí, ~șom~ / Pzi: ~lésc / E: nct] (Reg) 1 vt A mesteca urât. 2 vi (Îf ciosmoli) A trage de părul cuiva. 3 vt A gusta. 4 vr A se zvârcoli (în așternut). 5 vr (D. porci) A-și căuta culcușul Si: (reg) A se gozăi, a se tăvăli Cf ciorcioli. 6 vr A se codi.

CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV] – Et. nec.

CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV] – Et. nec.

CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre oameni) A se frămînta, a se zvîrcoli, a se zbuciuma, a se învîrti încoace și încolo (mai ales în așternut). Eu nu mă cioșmolesc atîta; că la drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 114. (În forma cioșmăli) Așa-i viața cîmpenească, zise moș Luca, cioșmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de râul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125. ♦ (Rar) A se codi, a sta la gînduri (să spună sau să nu spună ceva). Dar bine, măi... ce naiba ai? Ce te tot cioșmolești? Vorbești ori ba? CONTEMPORANUL, III 821. – Variantă: cioșmălí vb. IV.

!cioșmolí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cioșmoléște, imperf. 3 sg. se cioșmoleá; conj. prez. 3 să se cioșmoleáscă

cioșmolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cioșmolésc, imperf. 3 sg. cioșmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cioșmoleáscă

CIOȘMOLÍ vb. v. agita, codi, ezita, frământa, neliniști, pregeta, șovăi, zbuciuma, zvârcoli.

cioșmolí (-ésc, -ít), vb.1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moșmoli.

A SE CIOȘMOLÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A se suci în toate părțile (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se frământa; a se agita. ~ în pat. 2) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a șovăi; a se codi; a se foi; a pendula; a ezita; oscila. /Orig. nec.

cioșmolí, cioșmolésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în așternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli. 2. a se codi, a ezita (să facă ceva). 3. a mesteca ceva în gură, a molfăi. 4. a gusta de ici și colo; a linchi.

cioșmolì v. Mold. a se svârcoli și scărpina (în așternut): cioșmolindu-se și învârtindu-se ca pe jăratec CR. [Origină necunoscută].

cioșomolí v vz cioșmoli

CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.

CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.

CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.

cĭoșmolésc (mă) v. refl. (ung. csömöszölni, a strivi). Mototolesc, boțesc. V. refl. Mă învîrtesc, mă întorc în pat pînă să adorm.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cioșmolí vb. v. AGITA. CODI. EZITA. FRĂMÎNTA. NELINIȘTI. PREGETA. ȘOVĂI. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI.

Intrare: cioșmoli
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cioșmoli cioșmolire cioșmolit cioșmolind singular plural
cioșmolește cioșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cioșmolesc (să) cioșmolesc cioșmoleam cioșmolii cioșmolisem
a II-a (tu) cioșmolești (să) cioșmolești cioșmoleai cioșmoliși cioșmoliseși
a III-a (el, ea) cioșmolește (să) cioșmolească cioșmolea cioșmoli cioșmolise
plural I (noi) cioșmolim (să) cioșmolim cioșmoleam cioșmolirăm cioșmoliserăm, cioșmolisem*
a II-a (voi) cioșmoliți (să) cioșmoliți cioșmoleați cioșmolirăți cioșmoliserăți, cioșmoliseți*
a III-a (ei, ele) cioșmolesc (să) cioșmolească cioșmoleau cioșmoli cioșmoliseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cioșmăli cioșmălire cioșmălit cioșmălind singular plural
cioșmălește cioșmăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cioșmălesc (să) cioșmălesc cioșmăleam cioșmălii cioșmălisem
a II-a (tu) cioșmălești (să) cioșmălești cioșmăleai cioșmăliși cioșmăliseși
a III-a (el, ea) cioșmălește (să) cioșmălească cioșmălea cioșmăli cioșmălise
plural I (noi) cioșmălim (să) cioșmălim cioșmăleam cioșmălirăm cioșmăliserăm, cioșmălisem*
a II-a (voi) cioșmăliți (să) cioșmăliți cioșmăleați cioșmălirăți cioșmăliserăți, cioșmăliseți*
a III-a (ei, ele) cioșmălesc (să) cioșmălească cioșmăleau cioșmăli cioșmăliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)