15 definiții pentru cioșmoli cioșmăli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioșmolí [At: CREANGĂ, P. 114 / V: (reg) ~osm~, ~ozm~, ciosmălí, ~mălí, ~șom~ / Pzi: ~lésc / E: nct] (Reg) 1 vt A mesteca urât. 2 vi (Îf ciosmoli) A trage de părul cuiva. 3 vt A gusta. 4 vr A se zvârcoli (în așternut). 5 vr (D. porci) A-și căuta culcușul Si: (reg) A se gozăi, a se tăvăli Cf ciorcioli. 6 vr A se codi.

CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV] – Et. nec.

CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV] – Et. nec.

CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre oameni) A se frămînta, a se zvîrcoli, a se zbuciuma, a se învîrti încoace și încolo (mai ales în așternut). Eu nu mă cioșmolesc atîta; că la drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 114. (În forma cioșmăli) Așa-i viața cîmpenească, zise moș Luca, cioșmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de rîul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125. ♦ (Rar) A se codi, a sta la gînduri (să spună sau să nu spună ceva). Dar bine, măi... ce naiba ai? Ce te tot cioșmolești? Vorbești ori ba? CONTEMPORANUL, III 821. – Variantă: cioșmălí vb. IV.

A SE CIOȘMOLÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A se suci în toate părțile (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se frământa; a se agita. ~ în pat. 2) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a șovăi; a se codi; a se foi; a pendula; a ezita; oscila. /Orig. nec.

cioșmolì v. Mold. a se svârcoli și scărpina (în așternut): cioșmolindu-se și învârtindu-se ca pe jăratec CR. [Origină necunoscută].

cioșmăli v vz cioșmoli

cioșomoli v vz cioșmoli

CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.

CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.

CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.

cĭoșmolésc (mă) v. refl. (ung. csömöszölni, a strivi). Mototolesc, boțesc. V. refl. Mă învîrtesc, mă întorc în pat pînă să adorm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cioșmolí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cioșmoléște, imperf. 3 sg. se cioșmoleá; conj. prez. 3 să se cioșmoleáscă

cioșmolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cioșmolésc, imperf. 3 sg. cioșmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cioșmoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOȘMOLÍ vb. v. agita, codi, ezita, frământa, neliniști, pregeta, șovăi, zbuciuma, zvârcoli.

cioșmoli vb. v. AGITA. CODI. EZITA. FRĂMÎNTA. NELINIȘTI. PREGETA. ȘOVĂI. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cioșmolí (-ésc, -ít), vb.1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moșmoli.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cioșmolí, cioșmolésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în așternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli. 2. a se codi, a ezita (să facă ceva). 3. a mesteca ceva în gură, a molfăi. 4. a gusta de ici și colo; a linchi.

Intrare: cioșmoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cioșmoli
  • cioșmolire
  • cioșmolit
  • cioșmolitu‑
  • cioșmolind
  • cioșmolindu‑
singular plural
  • cioșmolește
  • cioșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cioșmolesc
(să)
  • cioșmolesc
  • cioșmoleam
  • cioșmolii
  • cioșmolisem
a II-a (tu)
  • cioșmolești
(să)
  • cioșmolești
  • cioșmoleai
  • cioșmoliși
  • cioșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • cioșmolește
(să)
  • cioșmolească
  • cioșmolea
  • cioșmoli
  • cioșmolise
plural I (noi)
  • cioșmolim
(să)
  • cioșmolim
  • cioșmoleam
  • cioșmolirăm
  • cioșmoliserăm
  • cioșmolisem
a II-a (voi)
  • cioșmoliți
(să)
  • cioșmoliți
  • cioșmoleați
  • cioșmolirăți
  • cioșmoliserăți
  • cioșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • cioșmolesc
(să)
  • cioșmolească
  • cioșmoleau
  • cioșmoli
  • cioșmoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cioșmăli
  • cioșmălire
  • cioșmălit
  • cioșmălitu‑
  • cioșmălind
  • cioșmălindu‑
singular plural
  • cioșmălește
  • cioșmăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cioșmălesc
(să)
  • cioșmălesc
  • cioșmăleam
  • cioșmălii
  • cioșmălisem
a II-a (tu)
  • cioșmălești
(să)
  • cioșmălești
  • cioșmăleai
  • cioșmăliși
  • cioșmăliseși
a III-a (el, ea)
  • cioșmălește
(să)
  • cioșmălească
  • cioșmălea
  • cioșmăli
  • cioșmălise
plural I (noi)
  • cioșmălim
(să)
  • cioșmălim
  • cioșmăleam
  • cioșmălirăm
  • cioșmăliserăm
  • cioșmălisem
a II-a (voi)
  • cioșmăliți
(să)
  • cioșmăliți
  • cioșmăleați
  • cioșmălirăți
  • cioșmăliserăți
  • cioșmăliseți
a III-a (ei, ele)
  • cioșmălesc
(să)
  • cioșmălească
  • cioșmăleau
  • cioșmăli
  • cioșmăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cioșmoli cioșmăli

  • 1. regional (Despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut).
    exemple
    • Eu nu mă cioșmolesc atîta; că la drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 114.
      surse: DLRLC
    • Așa-i viața cîmpenească, zise moș Luca, cioșmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de răul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se codi, a ezita să facă ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: codi ezita un exemplu
      exemple
      • Dar bine, măi... ce naiba ai? Ce te tot cioșmolești? Vorbești ori ba? CONTEMPORANUL, III 821.
        surse: DLRLC

etimologie: