cinevá pnh [At: VARLAAM, C. 383₂ / V: (înv) cene~, cire~, ~și, (pop) ~șilea / E: cine + va] 1 Un om oarecare (dintre mai mulți) Si: oarecine, careva. 2 O persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită). 3 (Fam) Un om de valoare. corectată

CINEVÁ pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva, cinevași. ♦ (Fam.; purtând accentul în frază) Un om de valoare, de seamă. [Gen.-dat.: cuiva] – Cine + va.

CINEVÁ pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva, cinevași. ♦ (Fam.; purtând accentul în frază) Un om de valoare, de seamă. [Gen.-dat.: cuiva] – Cine + va.

CINEVÁ pron. nehot. 1. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva. Cineva strigă: opriți-vă! SAHIA, N. 44. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, P. 60. Cum te-ai dus d-ta de-acasă n-a trecut tocmai mult și s-aude cineva bătînd la ușă. CREANGĂ, P. 27 ◊ (Cu valoare de pronume impersonal) Avea cineva cap să treacă pe-aici, fără să fie jăfuit, bătut ori omorît? CREANGĂ, P. 119. Ar fi zis cineva că este o statuie de marmură. NEGRUZZI, S. I 50. 2. (Familiar, purtînd accentul în frază) Om de valoare; (ilustrînd o mentalitate veche) om de seamă (ca poziție socială). Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. Am fost și eu cineva. DAVIDOGLU, M. 19. Formă gramaticală: gen.-dat. cuiva.

cinevá pr., g.-d. cuivá (cui-)

cinevá pr., g.-d. cuiva (sil. cui-)

CINEVÁ pron. careva, oarecare, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (E ~ care a întârziat?)

Cineva ≠ nimeni

CINEVÁ pron. nehot. 1) O persoană necunoscută, neidentificată; careva. A venit ~. 2) fig. Om de vază. Vrea să fie ~. /cine + va

cineva pr. unul dintre mulți.

cinevá pron. indefinit, (cine și -va). Oare-care, oare-cine, o persoană indefinită: a venit cineva și a adus ceva. – În Munt. Pop. și cineváșilea.

CINEVA pron. careva, oarecare, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (E ~ care a întîrziat?)

a aranja mutra cuiva expr. a desfigura pe cineva

a arde cămașa pe cineva expr. a fi în criză de timp

a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.

a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).

a da avrigu’ cuiva expr. (adol.) a alunga (pe cineva).

a da cuiva un Yoko, Tom și Jerry expr. (în arte marțiale) a lovi pe cineva cu piciorul.

a da nas în nas cu cineva expr. a se întâlni cu cineva în mod neașteptat.

a da pe cineva cu... expr. (intl.) a condamna pe cineva la...