CINEVA pron. nehot. 1. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva. Cineva strigă: opriți-vă! SAHIA, N. 44. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, P. 60. Cum te-ai dus d-ta de-acasă n-a trecut tocmai mult și s-aude cineva bătînd la ușă. CREANGĂ, P. 27 ◊ (Cu valoare de pronume impersonal) Avea cineva cap să treacă pe-aici, fără să fie jăfuit, bătut ori omorît? CREANGĂ, P. 119. Ar fi zis cineva că este o statuie de marmură. NEGRUZZI, S. I 50. 2. (Familiar, purtînd accentul în frază) Om de valoare; (ilustrînd o mentalitate veche) om de seamă (ca poziție socială). Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. Am fost și eu cineva. DAVIDOGLU, M. 19. Formă gramaticală: gen.-dat. cuiva.