6 intrări

93 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit?Expr. Cine (mai) știe! = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis...Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... 3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit?Expr. Cine (mai) știe! = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis...Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... 3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

cine [At: COD. VOR. 39/4 / V: (înv) cene, cire, cere / E: lat quene (=quem)] 1 pin Înlocuiește, în propoziții interogative, numele subiectului așteptat ca răspuns la întrebare. 2 pin (Fam; îe) ~ dracu (sau naiba, amar, păcatele etc.) Exprimă mirare. 3 pin (Îae) Exprimă ciudă. 4 pin (Îae) Exprimă necaz. 5 pin (Îae) Exprimă indignare. 6 pin (Îae) Exprimă nerăbdare. 7-9 pin (Îe) ~ (mai) știe când? (sau cum? unde?) Exprimă imposibilitatea precizării timpului, modului, locului de desfășurare a acțiunii Vz habar n-am. 10-11 pin (Îae) Ceva (cineva) deosebit. 12-13 pin (Îae) Ceva (cineva) neprevăzut. 14-15 pin (Fam; urmat de a fi) Ce fel de om. 16 prl Cel ce. 17 prl (Îe) Are (sau n-are) ~ ori este (sau nu este) ~ (nu) există persoană care... 18 prl (Cu valoare nehotărâtă) Indică ființele sau lucrurile luate în parte dintr-un grup sau dintr-o categorie Si: fiecare, oricine, oricare. 19 prl (Înv; îlav) ~ încotro Care încotro. 20 prl (Cu valoare nehotărâtă și în enumerări; îcs) ~ și ~ Unul și altul. 21 prl (Rar; îcs) ~ pe ~ Care pe care. 22 s (Nob) Cineva (fără importanță). corectată

CINE pron. 1. (Pronume interogativ) Cuvînt care servește pentru a întreba despre o persoană necunoscută sau neamintită în cursul vorbirii: a) (în întrebări directe) Cine-mi iese înainte? Cine-mi luminează pragul? Este inima fierbinte-Este dorul meu, pribeagul CERNA, P. 139. Cine-i acolo?...-Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. Cine ești? de unde ești? ALECSANDRI, P. II 11. Și cine l-a fermecat?... Mîndrulița lui din sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 11. ◊ (În întrebări retorice) Cine-i ca ea? Frumoasă ca ea, cine? COȘBUC, P. II 215. Cine e nerod să ardă tn cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. ◊ Expr. Cine (mai) știe?! = (pornindu-se de la întrebare s-a ajuns la ideea de imposibilitate a precizării, apoi la negație) nu știu, n-am idee. O să plouă azi?- Cine știe?! Cine știe ce (sau cine, unde etc.) = (cu sens nehotărît) Mai știi... Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo. ISPIRESCU, L. 13. A avut parte cine știe ce alt drumeț mai înțelept de patul cel curat. CARAGIALE, O. I 336. Cum să ia omul ista, la drum, cu vorba și cînd se trezește, cine știe unde a ajuns. CREANGĂ, P. 119. (Cu nuanță de superlativ) Tot satul îl cinstea și îl asculta ca pe cine știe cine. ISPIRESCU, L. 98; b) (În întrebări indirecte) Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun. CREANGĂ, P. 162. Ce-mi pasă a cui ești?zise el. Destul că te iubesc. EMINESCU, N. 9. Ieși, mîndruțo, pînă-n prag Și-mi arată cin’ ți-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123. ♦ (Mai ales în descrieri și amenințări) Ce fel (de om), cum. Tu nu știi cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei. CREANGĂ, P. 8. 2. (Pronume relativ) Cel ce, acela care. Cu cine prinzi tu copiii...?-Cu cine pot, fa, cu cine pot. STANCU, 243. Bine a zis cine-a zis... CREANGĂ, P. 236. Cine-o vede, o zărește, Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. ALECSANDRI, P. I 29. Gurița ei, fagur dulce, Cingustă, nu se mai duce. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33. ◊ Expr. Are (sau n-are) cine sau este (ori nu este) cine (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L. 15. De-ar crăpa o dată să crape și harabagiul care v-au adus, c-atunci știu că n-ar avea cine să vă mai cărăbănească așa de des pe la tîrg. CREANGĂ, P. 110. 3. (Pronume nehotărît) Fiecare, oricine, oricare. Cine e notat de monitor că n-a fost cuminte e deznodat în bătăi. STANCU, D. 298. Zică cine ce va vrea. JARNÍK-BÎRSEANU, 359. – Formă gramaticală: gen.-dat. cui.

CINE1- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – mișcare].

CINE2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cinema”, „în legătură cu cinematograful”. [Var. cinema-. / < fr. cinéma < cinématographe].

CINE- / CINEMA- / CINEMAT(O)- / CINEMO- / CINET(O)- elem. „mișcare”; „cinematograf”. (< fr. ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf. gr. kinema, -atos, kinetos, mobil)

CÍNE1 pron. interog. (se folosește pentru formularea unei întrebări) Care (anume)? ~ cântă? ~ vine? [G.-D. cui] /<lat. quene

CÍNE2 pron. rel. (se folosește pentru a indica o persoană neidentificată) Cel care; cel ce. ~ știe carte are patru ochi. [G.-D. cui] /<lat. quene

cine pr. demonstrativ, cel ce: cine aleargă se poticnește; 2. interogativ: cine e acolo? [Lat. QUEM, amplificat cu acelaș sufix ca la mine, etc.].

cíne pron. rel. și interog. (din cene, d. lat. quem-ne, quene. Cp. cu mine, tine, sine). Care (vorbind numaĭ de persoane): Cine doarme ziŭa, flămînzește noaptea (Prov.) Cine e acolo?

CÍNĂ, cine, s. f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă. ◊ Cina cea de taină = masă luată de Isus Hristos împreună cu apostolii Săi în seara de dinaintea răstignirii. – Lat. cena.

CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.

CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.

cimileaga i [At: PAMFILE, C. 26 / V: ~liga, ~linga, ciumeliga / E: cimil + [dez]lega] (Pop) Cinel.

cin4- [At: DN3 / V: chino-, ~ne-, ~no- / E: fr cyno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la câine. 2 Propriu câinelui.

ci sf [At: CORESI, EV. 414/1 / V: ciu / Pl: ~ne și (înv) ~ni / E: lat cena] 1 Masă de seară. 2 Mâncare consumată la cină (1). 3 Mâncare pregătită pentru cină (1). 4 (Pex) Dineu. 5 (Pex) Supeu. 6 (Îs) ~na cea de taină Masa Mântuitorului cu apostolii săi, la care a fost instituită taina sfintei euharistii. 7 (Îs) ~na Domnului (sau cea dulce) Sfânta euharistie. 8 (Îs) ~na mortului (sau de apoi) Parastas. 9 (Ban; îs) ~na ursitelor Cină (1) pregătită de moașă a treia seară după nașterea copilului. 10 (Înv; îs) ~na mică Masă care are loc în jurul orei 4 după-amiaza. 11 (Înv; îs) ~na cea bună Masă între orele 9-10 seara. 12 (Înv; îs) ~na mare Masă între orele 10-11 noaptea. 13-16 (Pex) Oră la care se obișnuiește să se ia cina (1,10-12).

cinel1 i [At: DA / E: ns cf cimili] (Are) Formulă cu care încep unele ghicitori.

CÍNĂ, cine, s. f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă – Lat. cena.

CÍNĂ, cine, s. f. (Mai ales în Transilv.) Masa de seară; mîncare pregătită pentru această masă. Frunzărise o gazetă și o aruncase. Aștepta cina. SADOVEANU, N. F. Cina era gata și masa pusă. CARAGIALE, O. II 257. Ochii ei cei cu lumină Mult mă strigă de la cină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33.

CINÉL interj. (De obicei repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. Cinel-cinel [titlu]. ALECSANDRI. – Variantă: cimél (GOROVEI, C. 189) interj.

CHINO1- Element de compunere savantă cu semnificația „mișcare”, „transformare”. [Var. cino- și -chineză, -cineză. / < fr. kine-, cf. gr. kinein – a se mișca].

CIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „câine”, „în legătură cu câinii”. [Var. chino-, cine-, cino-. / < fr. cyno-, cf. gr. kyon, kynos].

CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINÉZĂ, -CHINEZÍE / CINETO-, -CINÉZĂ elem. „mișcare”, „transformare”. (< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)

CIN(O)-/CHINO- elem. „câine”. (< fr. cyn/o/-. cf. gr. kyon, kynos)

CÍNĂ ~e f. 1) Masă luată seara. 2) Mâncare pregătită pentru masa de seară. 3) Timp când se servește masa de seară. [G.-D. cinei] /<lat. cena

CINÉL: ~-cinél interj. (expresie care se folosește drept formulă stereotipă la începutul unor ghicitori). /Orig. nec.

cimel-cimel! (cinel-cinel!) int. formula inițială a cimiliturilor: ghici, ghicitoarea mea! [Origină necunoscută].

cină f. mâncare sau masă de seară; cina Domnului cina lui Hristos cu apostolii în ajunul răstignirii; cina cea de taină, sfânta împărtășire sau cuminecătură. [Lat. CENA].

cínă f., pl. e (lat. cêna, ca plin, senin, lin d. plênus, serênus, lênis; it. pv. sp. cena, pg. cea. Cp. cu geană, pană, din gĕra, pĕnna, cu e scurt). Rar. Prînzu de seară: cina cea de taĭnă. V. masă și ojină.

2) cinél-cinél, interj. care se strigă înainte de a spune o ghicitoare și care înseamnă „ghicește” (din cine-l, un vechĭ imperativ d. a cini, a compune, a meșteșugi, sîrb. činiti, a fărmăca. Cp. și cu vrajă, în est „enigmă”. V. cin 1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+nu știu cine2 loc. s. m. și f. (un/o ~)

ci s. f., g.-d. art. cinei; pl. cine

cínă s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÍNE pron. 1. care. (~ vine cu mine?) 2. v. oricine.

CINE pron. 1. care. (~ vine cu mine?) 2. fiecare, fiecine, oricare, oricine, orișicare, orișicine, (înv. și pop.) care, (pop.) fieșcare, fieșcine, fitecine, (înv. și reg.) careși, cineși, (înv.) neștine, vericare, vericine. (Zică ~ ce va vrea.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cíne pron. inter.1. Introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un nume de persoană. – 2. Cel care (indică identitatea subiectului a două acțiuni conexe). – 3. Nimeni (în expresii ca n-are cine, cine știe ce, etc.). – 4. (Înv.) Fiecare (mai ales în compunere cu unde, cum, cît, încotro). – Mr. ține, istr. țire. Gen., dat (al, a) cui, acuz. pe cine. Lat. quem (Pușcariu 366; Candrea-Dens., 345; REW 6953; DAR); cu epenteza lui -ne, ca în sard. kini, calabr. chine, lec. cine (M. Ruffini, Cah. S. Pușcariu, I, 202), cf. și mine, tine, sine (Byhan, Jb., III, 7). Celelalte explicații par mai puțin probabile: lat. quisne (Philippide, Principii, 78; Pascu, I, 176); -ne ca în alb. unë „eu”, tinë „tu” (Pușcariu 366); lat. quem pronunțat quene (DAR). Gen. cui (din lat. cui) se folosește și cu sens absolut: „fiul cui” (cf. Eminescu: a cui-s, mamă?). Comp. cinescu, pron. (înv., fiecare, oricine), pare sing. analogic, format pe baza lui cinești, care ar putea fi o compunere bazată pe aceleași elemente ca neștine (DAR admite că cinești este rezultatul contaminării lui cineș cu fiește(care); Meyer-Lübke, Literaturblatt, VII, 150 și Philippide, ZRPh., XXXI, 360, îl explicau pe cinescu direct din lat. quisquis; cineși, pron. (înv., fiecare, oricare), ca același; cineva, pron. (o persoană indeterminată; o persoană importantă), ca și careva (pentru folosirea sa, cf. Sandfeld, Syntaxe, 210-2); fiecine (var. fieșicine, fieștecine), pron. (oricine, fiecare), ca fiecare; măcarcine, pron. (rar, oricine); neștine (var. înv. nescine), pron. (oricine), ca niscare; oarecine (var. oareșicine, oricine), pron. (oricare, fiecare), ca oarecare; vericine, pron. (oricare), ca vericare.

cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea.Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-.~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.

cimél interj. (reg.) cuvânt repetat ca formulă inițială a ghicitorilor; cinel.

CHIN-1, v. CHINO-1.~estezie (v. -estezie), s. f., totalitatea senzațiilor de mișcare pe care ni le dă corpul nostru.

CHIN-2, v. CIN-.~antropie (v. -antropie), s. f., cinantropie*.

CHINETO- (CINETO-, KINETO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinetos „mobil, mișcător” > fr. kinéto- și cinéto-, germ. kineto-, engl. id., it. chineto- > rom. chineto-, cineto- și kineto-.~cor (cinetocor, kinetocor) (v. -cor), s. n., centromer*; ~nemă (cinetonemă) (v. -nemă), s. f., loc de inserție a filamentelor fusului cromozomial; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., corpuscul cromofil din celulele nervoase; ~plaste (cinetoplaste, kinetoplaste) (v. -plast), s. n. pl., corpusculi sateliți formați la baza flagelilor, care se divid concomitent cu chinetozomii; ~scop (kinetoscop) (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare; ~terapie (kinetoterapie) (v. -terapie), s. f., chineziterapie*; ~zom (cinetozom, kinetozom) (v. -zom), s. m., 1. Corp granular, situat la baza unui flagel sau cil. 2. Particulă citoplasmatică autoduplicantă, cu rol important în morfogeneza ciliatelor.[1] modificată

  1. Un întreg rând lipsă refăcut din DETS2: s. m., 1. Corp granular, situat la baza unui flagel — Ladislau Strifler

CHINEZI- (KINEZI-), v. CHINEZIO-.~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea unei mișcări; ~terapie (kineziterapie) (v. -terapie), s. f., tratament terapeutic prin mișcare; sin. chinetoterapie.[1]

  1. În original lipsește (KINEZI-). A fost adăugat ca urmare a referinței încrucișate de la acest prefix. Perechea chineziterapie – kineziterapie confirmă acest prefix. — Ladislau Strifler

CHINEZIO- (KINEZIO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinesis, kineseos „mișcare” > fr. kinésio-, germ. id., engl. id. > rom. chinezio- și kinezio-.~logie (kineziologie) (v. -logie1), s. f., știință a anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului.

CHINO-1 (KINO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kino, ein „a se mișca” > germ. kino-, engl. id. > rom. chino-.~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă cu structură fibrilară; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care reproduce mecanic mișcările individuale ale mandibulelor.

CHINO-2, v. CINO-.~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru cursele de cîini; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu creșterea și dresajul cîinilor; sin. cinologie.

CIN-, v. CINO-.~antropie (v. -antropie), s. f., stare patologică a unei persoane de a se crede transformată în cîine; ~odont (v. -odont), s. m., dinte canin; ~orexie (v. -orexie), s. f., foame puternică, manifestată mai ales ca simptom al unor afecțiuni ale tubului digestiv.

CINEMATO- „mișcare, film”. ◊ gr. kinema, atos „mișcare” > fr. cinémato-, it. id., engl. id. > rom. cinemato-.~graf (v. -graf), s. n., 1. Local special pentru proiectarea filmelor cinematografice în fața publicului. 2. Arta cinematografică; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica înregistrării fotografice și a reproducerii unor imagini succesive, astfel încît să se dea iluzia mișcării.

CINEMO- „mișcare, viteză”. ◊ gr. kinema „mișcare” > fr. cinemo- > rom. cinemo-.~graf (v. -graf), s. n., instrument care determină și care înregistrează vitezele; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare fotografică ritmică, la intervale scurte, a diverselor faze ale unei mișcări; ~metru (v. -metru1), s. n., indicator de viteză.

CINO- (CHINO-2) „cîine, canin”. ◊ gr. kyon, kynos „cîine” > fr. cyno-, engl. id., it. cino- > rom. cino- și chino-.~cefal (v. -cefal), s. m., specie de maimuță africană, cu capul și botul de formă alungită și cu coada lungă; ~drom (chinodrom) (v. -drom), s. n., pistă special amenajată pentru cursele de cîini; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) care iubește cîinii; ~filie (v. -filie1), s. f., atașament exagerat pentru cîini; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de cinofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de cîini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de cîine; ~logie (v. -logie1), s. f., chinologie*, canicultură*; ~pedie (v. -pedie), s. f., creștere a cîinilor de vînătoare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne.

CHI VA PIANO, VA SANO (it.) cine merge încet, merge sigur – Expresia este echivalentă cu cea românească: „Cine merge încet, departe ajunge”.

CÍNĂ (lat. cena) Masa de seară; mîncare destinată pentru această masă. ♦ Cina cea de taină = masa de pe urmă a lui Hristos și a apostolilor săi, ajunul patimilor, în cursul căreia a instituit taina euharistiei. Sfînta Cină = (la protestanți) împărtășania cu pîine și vin.

CUI (QUID) PRODEST? (lat.) cui (la ce) folosește? – Formulă folosită atunci când nu e clară intenția săvârșirii unui anumit act sau există îndoieli asupra oportunității acestuia.

CUI DOLET, MEMINIT (lat.) cine plătește își amintește – Cicero, „Pro Murena”, 20, 42.

PERPETUO VINCINT QUI UTITUR CLEMENTIA (lat.) cine iartă învinge întotdeauna – Balbus, „Sententiae”, 147.

QUI NIL POTEST SPERARE DESPERET NIHIL (lat.) cine nu are a spera nu are de ce despera – Seneca, „Medeea”, I, 163.

QUI UTITUR MENDACIIS HIC PASCIT VENTOS (lat.) cine se bizuie pe minciuni se hrănește cu vânt – În românește: cine seamănă minciună culege vânt.

SOLEM QUIS DICERE FALSUM AUDEAT (lat.) cine ar cuteza să spună că Soarele nu este adevărat? – Vergiliu, „Georgica”, I, 463-464. Evidențele nu pot fi contestate.

Chi va piano, va sano – (ital. „Cine merge încet, merge sănătos”, adică sigur) – E numai prima jumătate a unui foarte des folosit proverb italian, cealaltă parte întrebuințîndu-se mai rar: e chi va sano, va lontano (și cine merge sigur, ajunge departe). „Ce astăzi nu-i gata pe mîine s-o-mplini – / Cu-ncetul se face oțetul / Chi va piano, va sano...” (H. Heine, poemul Germania – o poveste de iarnă, cap. XV, v. 77-79). Aceeași idee a pasului bine măsurat o găsim exprimată în multe graiuri. Francezii, dintr-un vers al lui Racine din piesa Les plaideurs (act. I, sc. 1), au făcut zicătoarea: Qui veut voyager loin, ménage sa monture (Cine vrea să călătorească departe, își cruță animalul). Germanii spun: „Langsam, aber sicher” (încet, dar sigur), iar noi spunem: „Încet, încet, departe ajungi”. FOL.

Intrare: cine (pron.)
cine1 (pron.) pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P35)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cine
  • cin‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cui
plural
Intrare: c(h)ino- (câine)
cino prefix
prefix (I7-P)
  • cino
prefix (I7-P)
  • cine
prefix (I7-P)
  • chin
prefix (I7-P)
  • chino
prefix (I7-P)
  • cin
Intrare: cină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ci
  • cina
plural
  • cine
  • cinele
genitiv-dativ singular
  • cine
  • cinei
plural
  • cine
  • cinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciu
  • ciuna
plural
  • ciune
  • ciunele
genitiv-dativ singular
  • ciune
  • ciunei
plural
  • ciune
  • ciunelor
vocativ singular
plural
Intrare: cine- (film)
prefix (I7-P)
  • cine
prefix (I7-P)
  • cinemo
cinema2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cinema
prefix (I7-P)
  • cinet
prefix (I7-P)
  • cineto
prefix (I7-P)
  • cinemat
prefix (I7-P)
  • cinemato
Intrare: cine- (mișcare)
prefix (I7-P)
  • cine
prefix (I7-P)
  • cinemo
prefix (I7-P)
  • cinem
prefix (I7-P)
  • cinemat
prefix (I7-P)
  • cinemato
cinema2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cinema
prefix (I7-P)
  • cinet
prefix (I7-P)
  • cineto
prefix (I7-P)
  • chin
prefix (I7-P)
  • chino
prefix (I7-P)
  • chinet
prefix (I7-P)
  • chineto
prefix (I7-P)
  • kineto
prefix (I7-P)
  • kinezi
chinezi (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chinezi
prefix (I7-P)
  • kinezio
kino
prefix (I7-P)
  • kino
prefix (I7-P)
  • chinezio
Intrare: cinel / cinel-cinel (interj.)
cinel2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • cinel
  • cine
cinel-cinel interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • cinel-cinel
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimel
  • cimelul
plural
  • cimele
  • cimelele
genitiv-dativ singular
  • cimel
  • cimelului
plural
  • cimele
  • cimelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cinepronume

  • 1. pronume interogativ Ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cine a venit? Cine cântă? DEX '09 NODEX
    • format_quote Cine-mi iese înainte? Cine-mi luminează pragul? Este inima fierbinte-Este dorul meu, pribeagul. CERNA, P. 139. DLRLC
    • format_quote Cine-i acolo?... – Eu, Ivan. CREANGĂ,, P. 308. DLRLC
    • format_quote Cine ești? de unde ești? ALECSANDRI, P. II 11. DLRLC
    • format_quote Și cine l-a fermecat?... Mîndrulița lui din sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 11. DLRLC
    • format_quote Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun. CREANGĂ, P. 162. DLRLC
    • format_quote Ce-mi pasă a cui ești? – zise el. Destul că te iubesc. EMINESCU, N. 9. DLRLC
    • format_quote Ieși, mîndruțo, pînă-n prag Și-mi arată cin’ ți-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123. DLRLC
    • format_quote retoric Cine-i ca ea? Frumoasă ca ea, cine? COȘBUC, P. II 215. DLRLC
    • format_quote retoric Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • 1.1. Ce fel (de om). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cum
      • format_quote Tu nu știi cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei. CREANGĂ, P. 8. DLRLC
    • chat_bubble Cine (mai) știe! = nu știu, nu cunosc problema. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O să plouă azi? – Cine știe?! DLRLC
    • chat_bubble Cine știe ce (sau cine, unde etc.) = (cu sens nehotărât) Mai știi... DLRLC
      • format_quote Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
      • format_quote A avut parte cine știe ce alt drumeț mai înțelept de patul cel curat. CARAGIALE, O. I 336. DLRLC
      • format_quote Cum să ia omul ista, la drum, cu vorba și cînd se trezește, cine știe unde a ajuns. CREANGĂ, P. 119. DLRLC
      • format_quote (Cu nuanță de superlativ) Tot satul îl cinstea și îl asculta ca pe cine știe cine. ISPIRESCU, L. 98. DLRLC
  • 2. pronume relativ Cel ce, acela care. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Bine a zis cine-a zis... CREANGĂ, P. 236. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cu cine prinzi tu copiii...? – Cu cine pot, fa, cu cine pot. STANCU, 243. DLRLC
    • format_quote Cine-o vede, o zărește, Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. ALECSANDRI, P. I 29. DLRLC
    • format_quote Gurița ei, fagur dulce, Cin’ gustă, nu se mai duce. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33. DLRLC
    • format_quote Cine știe carte are patru ochi. NODEX
    • chat_bubble Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
      • format_quote De-ar crăpa o dată să crape și harabagiul care v-au adus, c-atunci știu că n-ar avea cine să vă mai cărăbănească așa de des pe la tîrg. CREANGĂ, P. 110. DLRLC
  • 3. pronume nehotărât Fiecare, oricare, oricine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zică cine ce va vrea. JARNÍK-BÎRSEANU, 359. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cine e notat de monitor că n-a fost cuminte e deznodat în bătăi. STANCU, D. 298. DLRLC
etimologie:

cinoprefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „câine”, „în legătură cu câinii”. DN DETS
etimologie:

ci, cinesubstantiv feminin

  • 1. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Frunzărise o gazetă și o aruncase. Aștepta cina. SADOVEANU, N. F. 5. DLRLC
    • format_quote Cina era gata și masa pusă. CARAGIALE, O. II 257. DLRLC
    • format_quote Ochii ei cei cu lumină Mult mă strigă de la cină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33. DLRLC
    • 1.1. Cina cea de taină = masă luată de Isus Hristos împreună cu apostolii Săi în seara de dinaintea răstignirii. DEX '09
    • 1.2. Timp când se servește masa de seară. NODEX
etimologie:

cineprefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cinema”, „în legătură cu cinematograful”. DN DETS
etimologie:

cinel / cinel-cinelinterjecție

  • 1. adesea repetat Formulă cu care încep unele ghicitori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cinel-cinel [titlu]. ALECSANDRI. DLRLC
etimologie:
  • cf. cimili DEX '98 DEX '09

cineprefix

  • 1. Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”, „mobilitate”, „transformare”, „viteză”. DETS DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.