6 intrări

90 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cine- vz cin4-

cine [At: COD. VOR. 39/4 / V: (înv) cene, cire, cere / E: lat quene (=quem)] 1 pin Înlocuiește, în propoziții interogative, numele subiectului așteptat ca răspuns la întrebare. 2 pin (Fam; îe) ~ dracu (sau naiba, amar, păcatele etc.) Exprimă mirare. 3 pin (Îae) Exprimă ciudă. 4 pin (Îae) Exprimă necaz. 5 pin (Îae) Exprimă indignare. 6 pin (Îae) Exprimă nerăbdare. 7-9 pin (Îe) ~ (mai) știe când? (sau cum? unde?) Exprimă imposibilitatea precizării timpului, modului, locului de desfășurare a acțiunii Vz habar n-am. 10-11 pin (Îae) Ceva (cineva) deosebit. 12-13 pin (Îae) Ceva (cineva) neprevăzut. 14-15 pin (Fam; urmat de a fi) Ce fel de om. 16 prl Cel ce. 17 prl (Îe) Are (sau n-are) ~ ori este (sau nu este) ~ (nu) există persoană care... 18 prl (Cu valoare nehotărâtă) Indică ființele sau lucrurile luate în parte dintr-un grup sau dintr-o categorie Si: fiecare, oricine, oricare. 19 prl (Înv; îlav) ~ încotro Care încotro. 20 prl (Cu valoare nehotărâtă și în enumerări; îcs) ~ și ~ Unul și altul. 21 prl (Rar; îcs) ~ pe ~ Care pe care. 22 s (Nob) Cineva (fără importanță). corectată

CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit?Expr. Cine (mai) știe! = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis...Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... 3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

CÍNE pron. 1. (Interogativ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit?Expr. Cine (mai) știe! = nu știu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis...Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... 3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

CINE pron. 1. (Pronume interogativ) Cuvînt care servește pentru a întreba despre o persoană necunoscută sau neamintită în cursul vorbirii: a) (în întrebări directe) Cine-mi iese înainte? Cine-mi luminează pragul? Este inima fierbinte-Este dorul meu, pribeagul CERNA, P. 139. Cine-i acolo?...-Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. Cine ești? de unde ești? ALECSANDRI, P. II 11. Și cine l-a fermecat?... Mîndrulița lui din sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 11. ◊ (În întrebări retorice) Cine-i ca ea? Frumoasă ca ea, cine? COȘBUC, P. II 215. Cine e nerod să ardă tn cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. ◊ Expr. Cine (mai) știe?! = (pornindu-se de la întrebare s-a ajuns la ideea de imposibilitate a precizării, apoi la negație) nu știu, n-am idee. O să plouă azi?- Cine știe?! Cine știe ce (sau cine, unde etc.) = (cu sens nehotărît) Mai știi... Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo. ISPIRESCU, L. 13. A avut parte cine știe ce alt drumeț mai înțelept de patul cel curat. CARAGIALE, O. I 336. Cum să ia omul ista, la drum, cu vorba și cînd se trezește, cine știe unde a ajuns. CREANGĂ, P. 119. (Cu nuanță de superlativ) Tot satul îl cinstea și îl asculta ca pe cine știe cine. ISPIRESCU, L. 98; b) (În întrebări indirecte) Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun. CREANGĂ, P. 162. Ce-mi pasă a cui ești?zise el. Destul că te iubesc. EMINESCU, N. 9. Ieși, mîndruțo, pînă-n prag Și-mi arată cin’ ți-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123. ♦ (Mai ales în descrieri și amenințări) Ce fel (de om), cum. Tu nu știi cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei. CREANGĂ, P. 8. 2. (Pronume relativ) Cel ce, acela care. Cu cine prinzi tu copiii...?-Cu cine pot, fa, cu cine pot. STANCU, 243. Bine a zis cine-a zis... CREANGĂ, P. 236. Cine-o vede, o zărește, Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. ALECSANDRI, P. I 29. Gurița ei, fagur dulce, Cingustă, nu se mai duce. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33. ◊ Expr. Are (sau n-are) cine sau este (ori nu este) cine (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care... Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L. 15. De-ar crăpa o dată să crape și harabagiul care v-au adus, c-atunci știu că n-ar avea cine să vă mai cărăbănească așa de des pe la tîrg. CREANGĂ, P. 110. 3. (Pronume nehotărît) Fiecare, oricine, oricare. Cine e notat de monitor că n-a fost cuminte e deznodat în bătăi. STANCU, D. 298. Zică cine ce va vrea. JARNÍK-BÎRSEANU, 359. – Formă gramaticală: gen.-dat. cui.

CINE2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cinema”, „în legătură cu cinematograful”. [Var. cinema-. / < fr. cinéma < cinématographe].

CINE1- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – mișcare].

CINE- / CINEMA- / CINEMAT(O)- / CINEMO- / CINET(O)- elem. „mișcare”; „cinematograf”. (< fr. ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf. gr. kinema, -atos, kinetos, mobil)

CÍNE1 pron. interog. (se folosește pentru formularea unei întrebări) Care (anume)? ~ cântă? ~ vine? [G.-D. cui] /<lat. quene

CÍNE2 pron. rel. (se folosește pentru a indica o persoană neidentificată) Cel care; cel ce. ~ știe carte are patru ochi. [G.-D. cui] /<lat. quene

cine pr. demonstrativ, cel ce: cine aleargă se poticnește; 2. interogativ: cine e acolo? [Lat. QUEM, amplificat cu acelaș sufix ca la mine, etc.].

cíne pron. rel. și interog. (din cene, d. lat. quem-ne, quene. Cp. cu mine, tine, sine). Care (vorbind numaĭ de persoane): Cine doarme ziŭa, flămînzește noaptea (Prov.) Cine e acolo?

cimileaga i [At: PAMFILE, C. 26 / V: ~liga, ~linga, ciumeliga / E: cimil + [dez]lega] (Pop) Cinel.

cin4- [At: DN3 / V: chino-, ~ne-, ~no- / E: fr cyno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la câine. 2 Propriu câinelui.

ci sf [At: CORESI, EV. 414/1 / V: ciu / Pl: ~ne și (înv) ~ni / E: lat cena] 1 Masă de seară. 2 Mâncare consumată la cină (1). 3 Mâncare pregătită pentru cină (1). 4 (Pex) Dineu. 5 (Pex) Supeu. 6 (Îs) ~na cea de taină Masa Mântuitorului cu apostolii săi, la care a fost instituită taina sfintei euharistii. 7 (Îs) ~na Domnului (sau cea dulce) Sfânta euharistie. 8 (Îs) ~na mortului (sau de apoi) Parastas. 9 (Ban; îs) ~na ursitelor Cină (1) pregătită de moașă a treia seară după nașterea copilului. 10 (Înv; îs) ~na mică Masă care are loc în jurul orei 4 după-amiaza. 11 (Înv; îs) ~na cea bună Masă între orele 9-10 seara. 12 (Înv; îs) ~na mare Masă între orele 10-11 noaptea. 13-16 (Pex) Oră la care se obișnuiește să se ia cina (1,10-12).

cinel1 i [At: DA / E: ns cf cimili] (Are) Formulă cu care încep unele ghicitori.

CÍNĂ, cine, s. f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă. ◊ Cina cea de taină = masă luată de Isus Hristos împreună cu apostolii Săi în seara de dinaintea răstignirii. – Lat. cena.

CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.

CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.

arată toate definițiile

Intrare: cine (pron.)
cine1 (pron.) pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P35)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cine
  • cin‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cui
plural
Intrare: c(h)ino- (câine)
cino
prefix (I7-P)
  • cino
prefix (I7-P)
  • cine
prefix (I7-P)
  • chin
prefix (I7-P)
  • chino
prefix (I7-P)
  • cin
Intrare: cină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ci
  • cina
plural
  • cine
  • cinele
genitiv-dativ singular
  • cine
  • cinei
plural
  • cine
  • cinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciu
  • ciuna
plural
  • ciune
  • ciunele
genitiv-dativ singular
  • ciune
  • ciunei
plural
  • ciune
  • ciunelor
vocativ singular
plural
Intrare: cine- (film)
prefix (I7-P)
  • cine
prefix (I7-P)
  • cinemo
cinema2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cinema
prefix (I7-P)
  • cinet
prefix (I7-P)
  • cineto
prefix (I7-P)
  • cinemat
prefix (I7-P)
  • cinemato
Intrare: cine- (mișcare)
kino
prefix (I7-P)
  • kino
prefix (I7-P)
  • chinezio
prefix (I7-P)
  • cine
prefix (I7-P)
  • cinemo
prefix (I7-P)
  • cinem
prefix (I7-P)
  • cinemat
prefix (I7-P)
  • cinemato
cinema2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cinema
prefix (I7-P)
  • cinet
prefix (I7-P)
  • cineto
prefix (I7-P)
  • chin
prefix (I7-P)
  • chino
prefix (I7-P)
  • chinet
prefix (I7-P)
  • chineto
prefix (I7-P)
  • kineto
prefix (I7-P)
  • kinezi
chinezi (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chinezi
prefix (I7-P)
  • kinezio
Intrare: cinel / -cinel (interj.)
cinel2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • cinel
  • cine
cinel-cinel interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • cinel-cinel
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimel
  • cimelul
plural
  • cimele
  • cimelele
genitiv-dativ singular
  • cimel
  • cimelului
plural
  • cimele
  • cimelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cine (pron.)

  • 1. pronume interogativ Ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume, așteptat ca răspuns la întrebare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 10 exemple
    exemple
    • Cine a venit? Cine cântă?
      surse: DEX '09 NODEX
    • Cine-mi iese înainte? Cine-mi luminează pragul? Este inima fierbinte-Este dorul meu, pribeagul. CERNA, P. 139.
      surse: DLRLC
    • Cine-i acolo?... – Eu, Ivan. CREANGĂ,, P. 308.
      surse: DLRLC
    • Cine ești? de unde ești? ALECSANDRI, P. II 11.
      surse: DLRLC
    • Și cine l-a fermecat?... Mîndrulița lui din sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 11.
      surse: DLRLC
    • Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun. CREANGĂ, P. 162.
      surse: DLRLC
    • Ce-mi pasă a cui ești? – zise el. Destul că te iubesc. EMINESCU, N. 9.
      surse: DLRLC
    • Ieși, mîndruțo, pînă-n prag Și-mi arată cin’ ți-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123.
      surse: DLRLC
    • retoric Cine-i ca ea? Frumoasă ca ea, cine? COȘBUC, P. II 215.
      surse: DLRLC
    • retoric Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cine (mai) știe! = nu știu, nu cunosc problema.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • O să plouă azi? – Cine știe?!
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Cine știe ce (sau cine, unde etc.) = (cu sens nehotărât) Mai știi...
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo. ISPIRESCU, L. 13.
        surse: DLRLC
      • A avut parte cine știe ce alt drumeț mai înțelept de patul cel curat. CARAGIALE, O. I 336.
        surse: DLRLC
      • Cum să ia omul ista, la drum, cu vorba și cînd se trezește, cine știe unde a ajuns. CREANGĂ, P. 119.
        surse: DLRLC
      • (Cu nuanță de superlativ) Tot satul îl cinstea și îl asculta ca pe cine știe cine. ISPIRESCU, L. 98.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Ce fel (de om).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cum (conj.) un exemplu
      exemple
      • Tu nu știi cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei. CREANGĂ, P. 8.
        surse: DLRLC
  • 2. pronume relativ Cel ce, acela care.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Bine a zis cine-a zis... CREANGĂ, P. 236.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Cu cine prinzi tu copiii...? – Cu cine pot, fa, cu cine pot. STANCU, 243.
      surse: DLRLC
    • Cine-o vede, o zărește, Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. ALECSANDRI, P. I 29.
      surse: DLRLC
    • Gurița ei, fagur dulce, Cin’ gustă, nu se mai duce. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33.
      surse: DLRLC
    • Cine știe carte are patru ochi.
      surse: NODEX
    • 2.1. expresie Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L. 15.
        surse: DLRLC
      • De-ar crăpa o dată să crape și harabagiul care v-au adus, c-atunci știu că n-ar avea cine să vă mai cărăbănească așa de des pe la tîrg. CREANGĂ, P. 110.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Zică cine ce va vrea. JARNÍK-BÎRSEANU, 359.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Cine e notat de monitor că n-a fost cuminte e deznodat în bătăi. STANCU, D. 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

c(h)ino- (câine) cino cine chin chino cin

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „câine”, „în legătură cu câinii”.
    surse: DN DETS

etimologie:

cină ciună

  • 1. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Frunzărise o gazetă și o aruncase. Aștepta cina. SADOVEANU, N. F. 5.
      surse: DLRLC
    • Cina era gata și masa pusă. CARAGIALE, O. II 257.
      surse: DLRLC
    • Ochii ei cei cu lumină Mult mă strigă de la cină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cina cea de taină = masă luată de Isus Hristos împreună cu apostolii Săi în seara de dinaintea răstignirii.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Timp când se servește masa de seară.
      surse: NODEX

etimologie:

cine- (film) cine cinemo cinema cinet cineto cinemat cinemato

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cinema”, „în legătură cu cinematograful”.
    surse: DN DETS

etimologie:

cinel / -cinel (interj.) cinel-cinel cimel

  • 1. adesea repetat Formulă cu care încep unele ghicitori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cinel-cinel [titlu]. ALECSANDRI.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. cimili
    surse: DEX '98 DEX '09

cine- (mișcare) kino chinezio cine cinemo cinem cinemat cinemato cinema cinet cineto chin chino chinet chineto kineto kinezi chinezi kinezio

  • 1. Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”, „mobilitate”, „transformare”, „viteză”.
    surse: DETS DN

etimologie: