14 definiții pentru cimitir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cimitír sn [At: MINEIUL (1776), 162 2/1 / V: (înv) chimitérion, chi~, chimitíriu, ~tér / Pl: ~e / E: ngr ϰοιμητᾶριον, it cimitero] Teren (îngrădit) unde se îngroapă morții Si: (reg) comoară, dormir, grădina-morților, îngropelniță, pițigăi, progadie, țintirim.

CIMITÍR, cimitire, s. n. Loc (îngrădit) unde se îngroapă morții; țintirim. – Din ngr. kimitírion, it. cimitero.

CIMITÍR, cimitire, s. n. Teren (îngrădit) unde se îngroapă morții; țintirim – Din ngr. kimitírion, it. cimitero.

CIMITÍR, cimitire, s. n. Loc unde se îngroapă morții. în fiecare zi mergea la cimitir. BART, E. 259. Se-mbracă cimitirul în noapte, ca-ntr-o haină. MACEDONSKI, O. I 50. Se duce... la cimitir, la mormîntul unui frate. ȘEZ. III 116. ◊ Fig. Un cimitir de mașini stricate.

CIMITÍR ~e n. Loc special unde se îngroapă morții; țintirim. ~ul eroilor.~ de mașini loc rezervat pentru depozitarea vehiculelor ieșite din uz. /<ngr. kimitírion, it. cimitero

cimitir n. locul îngrădit unde se îngroapă morții.

cimitír și (maĭ vechĭ) chimitir n., pl. e (ngr. kimitiri [d. vgr. koimetérion, „loc de zăcut”], modificat după lat. coemeterium, mlat. cimeterium, cimiterium; it. cimitero, -terio, fr. cimetière; vsl. cimeterŭ, pol. cmentarz; ung. cinterem [de unde mold. țintirim]). Loc de îngropat morțiĭ. – În Trans. și pográdie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cimitír s. n., pl. cimitíre

cimitír s. n., pl. cimitíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIMITÍR s. (rar) necropolă, (reg.) îngropelniță, margine, morminte (pl.), (Ban.) avlie, (prin Transilv.) comoară, (Ban.) morțărie, (prin Transilv.) pițigăi (pl.), (Ban., Transilv. și Olt.) progadie, (prin sudul Transilv.) stobor, (Transilv. și Maram.) temeteu, (Mold.) țintirim, (înv.) grobiște.

CIMITIR s. (rar) necropolă, (reg.) îngropelniță, margine, morminte (pl.), (Ban.) avlie, (prin Transilv.) comoară, (Ban.) morțărie, (prin Transilv.) pițigăi (pl.), (Ban., Transilv. și Olt.) progadie, (prin sudul Transilv.) stobor, (Transilv. și Maram.) temeteu, (Mold.) țintirim, (înv.) grobiște.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cimitir de elefanți expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflați la sfârșitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituție care angajează persoane destituite din funcții importante în alte instituții.

Intrare: cimitir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimitir
  • cimitirul
  • cimitiru‑
plural
  • cimitire
  • cimitirele
genitiv-dativ singular
  • cimitir
  • cimitirului
plural
  • cimitire
  • cimitirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cimitir

  • 1. Loc (îngrădit) unde se îngroapă morții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țintirim 4 exemple
    exemple
    • În fiecare zi mergea la cimitir. BART, E. 259.
      surse: DLRLC
    • Se-mbracă cimitirul în noapte, ca-ntr-o haină. MACEDONSKI, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • Se duce... la cimitir, la mormîntul unui frate. ȘEZ. III 116.
      surse: DLRLC
    • figurat Un cimitir de mașini stricate.
      surse: DLRLC

etimologie: