12 definiții pentru cimilitură

cimilitúră sf [At: DOSOFTEI, PS. 256 / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~, sânil~ / Pl: ~ri / E: cimili + -itură] (Pfm) 1 Ghicitoare. 2 Joc de cuvinte. 3 Enigmă. 4 Interpretare.

CIMILITÚRĂ, cimilituri, s. f. (Pop.) Ghicitoare. – Cimili + suf. -tură.

CIMILITÚRĂ, cimilituri, s. f. (Pop.) Ghicitoare. – Cimili + suf. -tură.

CIMILITÚRĂ, cimilituri, s. f. Ghicitoare, la să te vedem dacă mi-i gîci tu cimilitura aceasta: Lată peste lată; peste latăîmbujorată. CREANGĂ, O. 186. Dar intr-astă băutură Este ș-o cimilitură, Și cimilitura mea Zice, zău, mîndruț-așa... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 517.

cimilitúră (pop.) s. f., g.-d. art. cimilitúrii; pl. cimilitúri

cimilitúră s. f., g.-d. art. cimilitúrii; pl. cimilitúri

CIMILITÚRĂ s. v. ghicitoare, proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

CIMILITÚRĂ ~i f. pop. Creație populară, uneori în versuri, cu caracter alegoric și metaforic, care cere identificarea unui obiect sau a unei ființe; ghicitoare. /a cimili + suf. ~tură

cimilitură f. ghicitoare. [V. cimel- cimel !].

cimilitúră și cinilitúră f., pl. ĭ (d. un verb *a cineli, din cinel 2). Est. Ghicitoare, enigmă. – Și cĭum-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cimilitúră s. v. GHICITOARE. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

cimilitúră, s.f. – v. ciumilitură („ghicitoare”).

Intrare: cimilitură
cimilitură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cimilitu cimilitura
plural cimilituri cimiliturile
genitiv-dativ singular cimilituri cimiliturii
plural cimilituri cimiliturilor
vocativ singular
plural