2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cil2 am [At: H XIV, 359 / Pl: ~i / E: tc çil] (Buc; d. cai) În trei peri.

cil1 sm [At: SIMIONESCU, F. R. 461 / Pl: A / E: fr cil] Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fir subțire, a bacteriilor, a infuzorilor, a algelor și a unor celule animale, servind la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism.

CIL, cili, s. m. Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism. – Din fr. cil.

CIL, cili, s. m. Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism. – Din fr. cil.

CIL, cili, s. m. (Uneori determinat prin «vibratil») Prelungire plasmatică în formă de fir a unor bacterii, a unor infuzorii sau a unor celule animale, animată de mișcări ritmice; la animalele unicelulare servește ca organ locomotor, iar la organismele superioare are funcții diverse.

CIL s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filiformă a celulelor (la unele bacterii, la infuzori), având diferite funcții. 2. Păr al pleoapei. [< fr. cil, cf. lat. cilium].

CÍL s. m. 1. prelungire protoplasmatică filiformă mobilă la unele bacterii, alge, infuzori sau la unele celule din corpul metazoarelor, cu funcții diferite. 2. păr al pleoapei. (< fr. cil, lat. cilium, geană)

CIL ~i m. (la bacterii, infuzorii, alge etc.) Formație filiformă mobilă care servește la deplasarea sau la vehicularea unor secreții. ~ vibratil. /<fr. cil


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cil adj. m. (reg., înv.; despre cai) în trei peri; gri.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIL. 1. Cil fost sat pe Crișul Alb, r. Arad. 2. Cilea b., olt. (Sd V 305); + -ie: Cilieni s. 3. Prob. + suf. -ca, Cilca b. (16 B V 218).

Intrare: cil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cil
  • cilul
  • cilu‑
plural
  • cili
  • cilii
genitiv-dativ singular
  • cil
  • cilului
plural
  • cili
  • cililor
vocativ singular
plural
Intrare: Cil
nume propriu (I3)
  • Cil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cil

  • 1. Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Păr al pleoapei.
    surse: DN

etimologie: