CIL, cili, s. m. Prelungire plasmatică în formă de fir a unor bacterii, a unor infuzori sau a unor celule animale, animată de mișcări ritmice și avînd diverse funcții. – Fr. cil.

CIL. 1. Cil fost sat pe Crișul Alb, r. Arad. 2. Cilea b., olt. (Sd V 305); + -ie: Cilieni s. 3. Prob. + suf. -ca, Cilca b. (16 B V 218).