CICERO² adj. invar., adv. (Care este) tuns scurt. – Din n. pr. Cicero.

cicero² smi [At: DEX² / E: Cicero] Gen de tunsoare bărbătească (scurtă).

țițero^{[1] [2]} smi vz cicero

NĂUT, †NĂHUT, †NOHUT, Mold. NOHOT sbst. 🌿 Varietate de mazăre, cu bobul mai mare; se mănîncă fiert sau prăjit, ca alunele sau migdalele (Cicer arietinum) (🖼 3322): cîteva farfurii cu migdale curățite și cu năut prăjit (FIL.) [tc. nohut; comp. bg. nahutŭ].

CICERO² s. m. invar. Gen de tunsoare bărbătească (scurtă). – Din n. pr. Cicero.

NĂUT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, întrebuințate mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhut s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.

CICERO² s. m. inv. gen de tunsoare bărbătească (scurtă). (cf. Cicero)

NĂUT m. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructul păstaie și cu boabele asemănătoare cu cele de mazăre. 2) Semințele comestibile ale acestei plante. /<turc. nohud, bulg. nahut, nohut

cicero¹ adj. invar., adv. (tunsoare ~, tuns ~)

!cicero¹ (despre tunsori) adj. invar., adv.

cicero (corp de literă, tunsoare) s. m. invar.

năut s. m.

NĂUT s.m. Plantă din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale cărei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de bază în țările orientale, fiind utilizate întregi, zdrobite sau măcinate, la fel ca fasolea uscată la noi; tradițional, din năut se prepară falafel (bulete din pastă picantă de năut) și humus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea.

a fi tuns cicero expr. (deț.) a fi tuns la chelie / la zero.

a tunde cicero expr. (deț.) a tunde zero.

NĂUT s. (BOT.; Cicer arietinum) (rar) măzăriche, (pop.) mazăre-turcească.