CÍCERO² adj. invar., adv. (Care este) tuns scurt. – Din n. pr. Cicero.

cícero² smi [At: DEX² / E: Cicero] Gen de tunsoare bărbătească (scurtă).

țițero^{[1] [2]} smi vz cicero

CÍCERO² s. m. invar. Gen de tunsoare bărbătească (scurtă). – Din n. pr. Cicero.

NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, întrebuințate mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.

CÍCERO² s. m. inv. gen de tunsoare bărbătească (scurtă). (cf. Cicero)

NĂÚT m. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructul păstaie și cu boabele asemănătoare cu cele de mazăre. 2) Semințele comestibile ale acestei plante. /<turc. nohud, bulg. nahut, nohut

!cícero¹ (despre tunsori) adj. invar., adv.

cícero (corp de literă, tunsoare) s. m. invar.

năút s. m.

NĂÚT s. (BOT.; Cicer arietinum) (rar) măzăriche, (pop.) mazăre-turcească.

NĂUT s.m. Plantă din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale cărei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de bază în țările orientale, fiind utilizate întregi, zdrobite sau măcinate, la fel ca fasolea uscată la noi; tradițional, din năut se prepară falafel (bulete din pastă picantă de năut) și humus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea.

a fi tuns cicero expr. (deț.) a fi tuns la chelie / la zero.

a tunde cicero expr. (deț.) a tunde zero.