12 definiții pentru cianogen
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIANOGEN s. n. (Chim.) Cian. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanogène.
CIANOGEN s. n. (Chim.) Cian. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanogène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
cianogen sn [At: PONI, CH. 141 / P: ti-a~ / E: fr cyanogène] (Chm) Gaz incolor produs prin combinarea azotului cu carbonul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIANOGEN s.n. Cian. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanogène].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIANOGEN s. n. cian. (< fr. cyanogène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cianogen n. gaz incolor compus din carbon și azot.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cianogén n. (vgr. kyanós, albastru, și -gen din oxi-gen). Chim. Un corp gazos, veninos care arde cu flacără roșiatică (C2 Az2). Se licheface la -25° supt presiunea normală, ferbe la -21° și se cristalizează la -34°. Preparat de Gay-Lussac la 1811.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cianogen (desp. ci-a-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cianogen (ci-a-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cianogen s. n. (sil. ci-a-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIANOGEN s. v. cian.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIANOGEN s. (CHIM.) cian. (~ este un gaz toxic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CIANO- „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. cyano-, engl. id., it. ciano- > rom. ciano-. □ ~cist (v. -cist), s. n., 1. Celulă cu granule de clorofilă și amidon, care se colorează în albastru. 2. Masă de antocian, cuprinsă într-o membrană celulară; ~dermie (v. -dermie), s. f., colorare în albastru a pielii; sin. cianopatie; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge albastre, microscopice; ~fil (v. -fil1), adj., care are afinitate pentru coloranți albaștri sau verzi; ~filă (v. -fil2), s. f., clorofilă aproape pură, fără pigmenți de xantofilă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge albastre; ~gen (v. -gen1), s. n., gaz incolor, otrăvitor, lacrimogen și cu miros de migdale amare; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce cianogen sau acid hidrocianic; ~geneză (v. -geneză), s. f., elaborarea cianogenului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea gradului de intensitate a culorii albastre; ~patie (v. -patie), s. f., cianodermie*; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul celular sferic, impregnat cu antocian; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere fotografică a unor desene tehnice, executate pe hîrtie de calc.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: ci-a-
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cianogensubstantiv neutru
- 1. Cian. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: cian
etimologie:
- cyanogène DEX '09 DEX '98 DN