opțiuni
  • info
2 intrări
36 de definiții

Explicative DEX

chiții v vz chițăi

CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.

CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.

CHIȚĂI, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăi vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚĂI, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăi vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚCĂI vb. IV v. chițăi.

CHIȚCĂI vb. IV v. chițăi.

chiscui v vz chițăi

chit4 sm [At: PSALT. 332/18 / Pl: chiți / E: vsl китъ, ngr κῆτος] (Zlg; înv) Balenă (Balaena).

chițăi vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~țâi, ~țcăi, ~țcui, ~ții, ~țui / Pzi: 3 ~țăie / E: chiț] 1 (D. șoareci și șobolani) A scoate sunete ascuțite. 2 (Fig; d. obiecte) A scârțâi. 3 (Fig; d. persoane) A se văita. corectat(ă)

chițâi v vz chițăi

chițcăi v vz chițăi

chițcui v vz chițăi

chițui v vz chițăi

ghițui v vz chițui

CHIT1 sm. 1 🐒 Balenă 2 💫 CHITUL, constelația Balenei (OT.) [gr.].

CHIȚĂI (pers. a 3-a: -țăe) vb. intr. A scoate un țipăt pițigăiat (ca al șoarecilor sau al cățeilor abia fătați): unsprezece bursucei cari se svîrcoliau chițăind (ODOB.) se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe și începură a ~ (ISP.).

CHIT3, chiți, s. m. (Învechit) Balenă. Au găsit... oase de chit. DRĂGHICI, R. 57.

CHIȚĂI, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul ascuțit caracteristic șoarecilor. Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.

CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Slav (v. sl. kitŭ <gr.).

CHIȚĂI, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A produce un sunet ascuțit, caracteristic speciei. – Din chiț.

A CHIȚĂI pers. 3 chițăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi

chit m. numele popular al balenei. [Gr. mod.: nume luat din sfânta Scriptură].

chițăì v. a striga cu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee].

1) chit m. (vsl. kĭtŭ, ngr. kĭtos, d. vgr. kĕtos. V. cetaceŭ). Cașalot.

chíțăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ.

chíțcăĭ și chíțcuĭ saŭ -ĭésc, V. chíțăĭ.

Ortografice DOOM

chit1 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți

chițăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chițăie, imperf. 3 pl. chițăiau; conj. prez. 3 să chițăie

chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți

chițăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chițăie, imperf. 3 sg. chițăia; conj. prez. 3 să chițăie

chit (zool.) s. m., pl. chiți

chițăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chițăie, imperf. 3 sg. chițăia

chit.

Etimologice

chit (-ți), s. m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰήτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI.

Sinonime

CHIT s. v. balenă.

CHITUL s. art. v. balena.

chit s. v. BALENĂ.

chitul s. art. v. BALENA.

Intrare: chit (balenă)
chit3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chiți
  • chiții
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chiți
  • chiților
vocativ singular —
plural —
Intrare: chițăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițăi
  • chițăire
  • chițăit
  • chițăitu‑
  • chițăind
  • chițăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • chițăie
 (să)
  • chițăie
  • chițăia
  • chițăi
  • chițăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • chițăie
 (să)
  • chițăie
  • chițăiau
  • chițăiră
  • chițăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițcăi
  • chițcăire
  • chițcăit
  • chițcăitu‑
  • chițcăind
  • chițcăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • chițcăie
 (să)
  • chițcăie
  • chițcăia
  • chițcăi
  • chițcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • chițcăie
 (să)
  • chițcăie
  • chițcăiau
  • chițcăiră
  • chițcăiseră
ghițui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chițui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiții
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chițcui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chițâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chit, chițisubstantiv masculin

  • 1. zoologie învechit Balenă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: balenă
    • format_quote Au găsit... oase de chit. DRĂGHICI, R. 57. DLRLC
etimologie:

chițăiverb

  • 1. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
    • format_quote Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. DLRLC
    • format_quote Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
etimologie:
  • Chiț + -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.