chivernisitor, ~oare [At: NECULCE, ap. LET. II, 313/33 / V: ~sător, (înv) ~virnisitoriu, ~vernitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: chivernisi + -(i)tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care administrează. 3-4 smf, a (Persoană) care aprovizionează. 5-6 smf, a (Persoană) care economisește. 7-8 smf, a (Persoană) care agonisește. 9-10 smf, a (Persoană) care poartă cuiva de grijă.

CHIVERNISITOR I. adj. verb. CHIVERNISI. Care (se) chivernisește. II. sm. † Administrator, ocîrmuitor: cum pururea se întîmplă între doi sau mai mulți ~i ai unei țări (ISP.).

CHIVERNISITOR, chivernisitori, s. m. (Învechit, rar) 1. Administrator. 2. Cîrmuitor, guvernator. Ne-au întrebat și de sîntem mulțumiți de gheneralul cetății și de chivernisitorii locului. VĂCĂRESCU, la ODOBESCU, S. I 270.

CHIVERNISITOR, chivernisitori, s. m. (Inv.) 1. Administrator. 2. Cîrmuitor, guvernator. – Din chivernisi + suf. -itor.

chivirnisitoriu, ~oare a vz chivernisitor corectat(ă)

chivernisitor (înv.) s. m., pl. chivernisitori

chivernisitor (înv.) s. m., pl. chivernisitori

chivernisitor s. m., pl. chivernisitori

CHIVERNISITOR s. m. (Mold., Trans. SE) Conducător, cîrmuitor, administrator. A: Eparh si chivernisitoriu a toată Igriia. VP, 69^v; cf. CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE; AR, 43^r; VP, 73^r. ◊ (Adjectival) Un bun chivernisitoriu părinte. CD 1698, 27^r; cf. NECULCE; CD 1770, 24^r. C: Poale fi vreun chivernisitor, iar nu stăpînitor. EG,. 110. Etimologie: chivernisi + suf. -tor. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. c h i v e r n i t o r, h o t n o g (2), i s p r a v n i c (1), n a c e a l n i c, p o v a ț ă.